În următoarele 7 minute vei afla:
– De ce dependența de muncă este, uneori, camuflată într-o virtute.
– Ce probleme de sănătate pot fi cauzate de dependența de muncă.
Atunci când eram copil, îmi amintesc că tatăl meu muncea într-una. Multe nopți, pleca înainte ca eu să mă trezesc să merg la școală și se întorcea după 7:30 seara, sau chiar mai târziu. Câteodată, nu-l vedeam cu săptămânile, era mereu la muncă.
De multe ori, își aducea de lucru acasă și stătea până noaptea târziu și chiar în excursiile cu familia vorbea despre munca lui tot timpul. Cei mai mulți dintre prieteni îi erau colegi, iar tata avea mari probleme să se desprindă de muncă, chiar atunci când era acasă, cu noi.
Atunci când a venit momentul să se pensioneze, tatălui meu nu i-a luat prea mult timp să se întoarcă la muncă. A devenit, pentru o vreme, consultant. Apoi a început să transforme fiecare dintre treburile domestice într-un adevărat job. Ajunsese să nu mai știe ce să facă atunci când nu mai avea ceva de lucrat în fiecare zi. Acum, încă mai petrece o mulțime de ore în fața computerului, în fiecare zi, „muncind”.
Când eram copil, credeam că această etică a muncii este una normală. Era ceva ce făceau oamenii care aveau succes: munceau tot timpul. Orele lungi la birou și o balanță nu prea echilibrată dintre muncă și viață personală erau prețul ca să reușești în viață și să ajungi să câștigi un salariu bun. Prin urmare, am încercat să imit stilul acesta de viață.
Am crezut că timpul pe care-l acorzi unui anumit lucru îți influențează succesul. Și că acesta ar fi măsura „adevărată” a dedicării și a determinării de a înainta în viață. Astfel, atunci când eram student, am petrecut ore întregi lucrând la câte un eseu, la temele pentru acasă sau studiind în bibliotecă. N-am mers la petreceri și nu mi-am petrecut prea mult timp cu prietenii. Mai degrabă stăteam noaptea să învăț și mă comportam ca și când aș fi câștigat un soi de medalie de onoare pentru că făceam acest lucru, un semn sigur că, într-o zi, urma să devin o persoană de succes ca tatăl meu.
Am crezut că să te auto-definești „workaholic” (dependent de muncă) este un lucru bun. Singura problemă: nu puteam să fac față ritmului.
Acest tip de etică a muncii nu era nici pe departe un lucru sănătos sau bun, în orice fel ai fi privit-o. Și abia mulți ani mai târziu mi-am dat seama că orele lungi de muncă, stresul continuu și prea puținul somn de care avusesem parte începuseră să-mi afecteze sănătatea. Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că am o problemă.
Ce este dependența de muncă?
Acest termen, „workaholism” a fost folosit pentru prima dată în 1971 de către un psiholog, Wayne Oates, și a fost definit ca o nevoie compulsivă și incontrolabilă de a lucra încontinuu. De atunci, psihologi și cercetători în domeniul sănătății mintale s-au tot contrazis asupra definiției.
Deși această dependență de muncă nu este recunoscută, în mod formal, ca o afecțiune diagnosticabilă, în cea mai recentă ediție a Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5), un lucru este cât se poate de clar: ea este o boală care afectează sănătatea mintală și poate avea un impact real asupra vieții oamenilor.
„Dependența de muncă este o condiție foarte complexă, în care un individ dezvoltă o dependență psihologică, emoțională și socială”, explică Matt Glowiak, un consilier clinician profesionist licențiat din Illinois. „Este o boală cronică și evoluția ei este progresivă.”
Dr. Brian Wind, psiholog clinician, șef al unei clinici care funcționează ca centru de tratament al dependențelor, este de acord cu asta.
„Oamenii care suferă de dependență de muncă muncesc, deseori compulsiv, în defavoarea altor aspecte din viața lor”, explică el. „Cel mai probabil vor lucra ore întregi peste program, chiar dacă nu este necesar, își vor sacrifica somnul ca să-și facă treaba și vor avea o atitudine paranoică în ceea ce privește performanța lor la lucru. S-ar putea chiar să se gândească obsesiv la modul în care ar putea să-și elibereze și mai mult timp ca să muncească și devin stresați dacă sunt opriți din a-și face jobul.”
Ore suplimentare versus dependența de muncă
Dependența de muncă nu este chiar același lucru cu executarea unor ore suplimentare, însă linia care le desparte este fină, și de aceea e și greu să identificăm din prima afecțiunea.
Chiar în 1998, Statele Unite ale Americii aveau cel mai mare procent de populație care lucra mai mult de 50 de ore pe zi, însă acest lucru nu înseamnă, neapărat, că era o nație de workaholic-i.
Anumite profesii pur și simplu se bazează pe ore lungi de muncă. Doar pentru că cineva are una dintre acele joburi nu înseamnă, în mod automat, că sunt dependenți de ceea ce fac.
În orice caz, „cultura noastră îi răsplătește pe cei care muncesc din greu”, explică Wind. Și asta înseamnă că, dacă avem o problemă, s-ar putea nici să nu ne dăm seama de ea. „S-ar putea să primim laude și recunoaștere din partea șefilor și colegilor, ceea ce ne va încuraja să muncim și mai abitir, fără să ne dăm seama că începem să avem un soi de dependență de muncă”, spune Wind. „S-ar putea să ne justificăm comportamentul spunând că suntem ambițioși și că lucrăm ca să ne atingem un scop, ca să avem succes.”
Așadar, care e diferența dintre cineva care trebuie chiar să lucreze ore suplimentare și un workaholic cu acte în regulă? Persona care este dependentă de muncă se luptă, psihologic vorbind, să se detașeze de muncă, chiar dacă se află departe de birou.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Dependența de muncă și problemele de sănătate
Atunci când te chinui să te desprinzi de muncă, te frămânți în legătură cu acest lucru. Și asta poate să ducă (spune un studiu din 2021 al Trusted Source ) la niveluri înalte de stres, anxietate, depresie, probleme cu somnul.
Din cauza stresului cronic, corpul tău începe să vadă efectele: tensiune crescută, nivel mare de cortizol, spune un studiu din 2013. Prin urmare, ai un risc crescut de a dezvolta boli de inimă, diabet și chiar afecțiuni letale. În plus, dependența de muncă poate avea efecte asupra relațiilor tale, ducând la:
- singurătate
- izolare
- depresie
Uneori, dependența de muncă poate co-exista cu o altă afecțiune ce ține de domeniul sănătății mintale, cum ar fi sindromul obsesiv-compulsiv (OCD) sau bipolaritatea.
Dependența de muncă este tratabilă
Tratamentul este posibil, însă ca să o faci, trebuie să recunoști că ai o problemă. „De multe ori, le spun clienților mei că e greu să citești o etichetă dacă te afli în interiorul sticlei”, spune Terry McDougall, autor și coach specializat în carieră, care lucrează cu clienții săi cu scopul de a găsi o balanță mai echilibrată a muncii-vieții personale pentru ei.
„Pur și simplu nu reușesc să ia suficientă distanță față de ei înșiși, ca să vadă ce se întâmplă cu adevărat. Sunt atât de concentrați să capete acea validare prin munca pe care o fac, încât nu mai reușesc să vadă că acest proces își ia tributul atât din viața lor personală, cât și din sănătatea proprie”, spune McDougall.
Acțiunile lor pot fi, de asemenea, legate de un răspuns de supraviețuire.
„De multe ori, cei care doresc performanțe deosebite devin obsedați și dependenți de muncă și asta pentru că, de-a lungul anilor, au fost răsplătiți pentru ceea ce au făcut, acest lucru transformându-se într-un obicei”, continuă el. „Oamenii care au fost încurajați, pe parcursul anilor de școală și apoi ai carierei să exceleze, fiind și răsplătiți pentru asta, au, probabil, greutăți să înțeleagă că nu vor fi în nici un fel de pericol dacă vor încetini un pic ritmul.”
Nu ajută nici faptul că, de multe ori, dependenții de muncă cresc în familii cu alți workaholic-i, ceea ce face ca acest comportament de muncă-fără-sfârșit să pară normal. Se transformă într-un soi de valoare intrinsecă, la care renunță cu greu.
Dependența de muncă poate apărea și în urma unei traume, pentru că munca devine acel mecanism de apărare care-i ajută să treacă prin traumă. „Dar dacă trauma nu este rezolvată, este greu pentru ei să pună punct acestui comportament care i-a ajutat până atunci”, spune McDougall.
Spre exemplu, el a lucrat cu o clientă care a început un job cu normă întreagă, având grijă de mama bolnavă și de sora sa, pe vremea când era doar adolescentă.
„La acel moment, vorbim despre o necesitate care-i asigura supraviețuirea”, spune McDougall. „În orice caz, ceva mai târziu, când era deja pe picioarele ei și era bine în carieră, cumva avea în continuare acest sentiment ascuns că poate că n-o să supraviețuiască dacă n-o să mai muncească atât de mult.”
Cum faci față dependenței de muncă
Odată ce recunoști că s-ar putea să ai o problemă, există anumite lucruri pe care poți încerca să le faci pentru a pune la punct o etică a muncii ceva mai sănătoasă:
Stabilește o oră de „stop” de la care nu mai muncești și ține-te de ea.
„Acest lucru ne forțează să ne oprim la un anumit moment și să așteptăm până a doua zi să reîncepem lucrul”, explică Wind. „Și asta ne poate face să ne acordăm timp să ne relaxăm și să ne destresăm.” E o idee la fel de bună să-ți stabilești un interval de timp în care să te oprești din muncă să iei prânzul.
Desigur, pentru o persoană care simte o nevoie compulsivă să lucreze, acesta este, deseori, cel mai dificil pas de urmat. Însă încearcă să-ți amintești că poți munci mai bine dacă ziua ta de muncă este mai scurtă.
„O muncă făcută în mod inteligent și eficient este la fel de productivă, dacă nu cumva chiar și mai productivă, ca varianta în care petreci ceva mai mult timp lucrând pentru un proiect”, spune Glowiak.
O persoană care este dependentă de muncă poate fi predispusă să creadă că mai mult timp petrecut la muncă duce la succes, însă realitatea este că, dacă o activitate poate fi făcută în mai puțin timp și mai eficient, atunci asta înseamnă, în mod automat, că acela e cel mai bun mod în care poți munci.
Așadar, să-ți stabilești o limită de timp te poate forța să muncești mai eficient.
„Există o mulțime de sarcini care au nevoie de un anumit interval de timp pentru a fi îndeplinite, și e OK”, spune Glowiak. „În cele mai multe cazuri, însă, poți fi chiar mai eficient. Și asta nu înseamnă să apelezi la scurtături sau să sacrifici calitatea muncii, însă înseamnă să elimini chestiile ne-esențiale pentru a-ți recupera viața. Odată ce setezi anumite limite și ești ferm în privința lor, ceilalți din jur își vor ajusta așteptările și programul și te vor urma.”
Programează activități pe care să le faci după ce ziua ta de muncă a luat sfârșit.
Spre exemplu, planifică-ți să mergi la o plimbare, să meditezi, să scrii în jurnal sau să gătești cina. Creează-ți o rutină, explică Wind, iar asta poate ajuta dependenții de muncă să-și organizeze activitățile și să rămână activi, chiar dacă nu neapărat într-o activitate legată de job.
„E important să găsești ce funcționează pentru tine: pentru fiecare persoană altceva va fi potrivit”, spune Glowiak. „Însă, atunci când găsești aceste activități, le poți folosi ca o distragere sănătoasă de la muncă.”
Petrece timp cu prietenii și familia.
Dacă ajută, poți chiar să-ți pui în calendar aceste perioade în care să-ți petreci timpul cu familia și prietenii (în primul rând, ca să nu uiți că ai stabilit o întâlnire). Să-ți acorzi suficient timp pentru ei te va ajuta să-ți repari relațiile și să te recuperezi.
Caută ajutor la un terapeut sau la un consilier dacă simți că nu răzbești de unul singur.
Acesta poate lucra cu tine ca să-ți înțelegi nevoia compulsivă de a munci și să te ajute să minimizezi efectele negative ale surplusului de muncă. Dacă ai, de asemenea, o problemă de sănătate co-existentă, cum ar fi OCD sau suferi de bipolaritate, te poate ajuta să pui la punct un plan de tratament care funcționează pentru tine.
În loc de concluzie
Dacă ești dependent de muncă, vei simți mereu o nevoie compulsivă să-ți faci treaba. Atunci când ești departe de job-ul tău, îți va fi greu să „te deconectezi”, ceea ce-ți poate afecta sănătatea fizică și mintală, dar și relațiile personale.
Vestea bună este că există soluții. Dacă tu crezi că ești dependent de muncă, trebuie să știi că ai opțiuni.
„Oamenii de succes știu că timpul lor este valoros, însă ei continuă să facă diverse activități și în afara job-ului lor”, spune Wind. „Echilibrul muncă-viață poate face ca o persoană să fie mai fericită, mai energică și mai bine dispusă, ceea ce va duce, în final, la sporirea creativității și la creșterea eficienței la locul de muncă.”
Citește și:
Ești dependent de muncă? 4 strategii pentru a depăși această dependență