În următoarele 3 minute vei afla:
– Care este legătura dintre zidul de ”Nu”-uri al copilului mic și capacitatea de a refuza la maturitate.
– De ce dificultatea noastră de a spune NU este dependentă de capacitatea noastră de a spune DA.
Imaginează-ți următoarele situații:
1. Un necunoscut îți cere cheile de la mașină și laptopul și toate obiectele personale din geantă. Ce-i răspunzi?
2. Șeful tău îți introduce în agendă încă o ședință la finalul zilei și te întreabă dacă ești de acord cu asta.
3. Un coleg/vecin apelează la tine pentru „a mia oară”.
4. Un prieten apropiat are nevoie de tine și-ți cere ajutorul, însă se nimerește într-un moment când și altceva este important pentru tine.
5. Mama/tata sau sora/fratele tău se bazează pe tine să ajungă din punctul A în punctul B, pentru că tu ești șoferul.
Ce le răspunzi? ”Da” sau ”Nu acum” sau simplu ”Nu”?
Pornind de la primul exemplu, treptat până la ultimul, este foarte posibil să se diminueze forța și puterea ta de a spune NU. Bineînțeles că în fiecare din celelalte patru exemple putem identifica dinamici de relaționare specifice, unde diferite mecanisme psihologice pot interveni și ne pot încurca (așteptări neîndeplinite și poate necomunicate, vinovație și proiecții, frustrări și emoții neexprimate sau dorința sinceră de a spune ”Da” unui membru al familiei, cu care ai o relație de atașament). Însă cel puțin primul exemplu (NU-ul cel mai la îndemână) ne arată că poți să spui NU, însă vei alege (fie că este o alegere conștientă, fie un mecanism automat, înconștient) să NU spui NU.
Dificultatea noastră de a spune NU este dependentă de capacitatea noastră de a spune DA și de a fi pe „picioarele noastre”, persoane autonome, capabile să se auto-regleze emoțional. Nu-ul nostru depinde de existența Voinței interne și autonomiei noastre. Toți ne naștem mici, neajutorați, dependenți și avem mare nevoie de siguranță, conexiune și atașament ca să creștem. Rezultatul dorit al creșterii și maturizării este dezvoltarea unei persoane diferențiate, care este conștientă de sine însuși/însăși, în timp ce interactionează cu ceilalți și are o Voință proprie.
Cu alte cuvinte știu ce vreau, știu cine sunt, sunt conectat cu emoțiile mele, cu gândurile mele și ancorat în reacțiile, semnalele corpului meu și mă pot descurca rezonabil cu interiorul și cu exteriorul. O metaforă ar fi „să mă simt ca peștele în apă”: mă simt pe mine, simt apa, pot sa mă mișc și să „mă întind” și să mă retrag în voie.
Dr. Gabor Mate vorbește despre existența unei „contravoințe” (o etapă de NU sănătos care apare în jurul vârstei de doi ani și cinci ani, sau în adolescență) și se referă la „rezistența automată a unei persoane care nu are un Sine suficient de dezvoltat” la constrângerea venită din afară. Astfel că putem regăsi, mai ales în perioada de dezvoltare a copiilor de aproximativ doi ani, această etapă în care copilul ”se înconjoară efectiv de un ZID de NU-uri”. În spatele acestui zid, copilul poate învăța treptat ce-i place și ce nu, ce preferințe are, ce urăște, la ce simte să spună DA și la ce NU. Și, ca să înțelegem ce vrem, avem nevoie în primul rând să avem libertatea să NU vrem.
Este posibil pentru unii adulți care au o dificultate de a spune NU ca această etapă să nu se fi reglat suficient, în copilăria noastră timpurie, noi renunțând pe scurt la voința noastră din nevoia de a păstra relația de atașament cu părinții sau cu cei care ne-au crescut. Este normal, firesc și adaptativ pentru toți copiii să aleagă iubirea și atașamentul și să se teamă de respingere.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Și tot teama de respingere este cea de fapt care ne oprește să spunem NU și ca adulți. Teama că vom pierde relația, aprecierea, iubirea, atenția unei persoane importante pentru noi sau pur și simplu a celuilalt. Și ce avem nevoie este să ne întoarcem „la bază”, la voința noastră și de fapt la cine suntem noi cu adevărat – în mod autentic și real.
Iar următoarele întrebări sunt o propunere de ghidare și deblocare a resurselor noastre și a capacității de a spune NU. Și ca un disclaimer, NU-ul este un răspuns foarte puternic și când este spus și când nu este spus, este plin de impact și nu este deloc ceva simplu.
Acordă-ți puțin timp, reflectează la aceste întrebări și întoarce-te la ele de mai multe ori:
1. Unde în viața ta îți este greu să spui NU (cu toate că simți că ai vrea să spui NU)? În relații personale (cu prietenii, partenerii, soții, copiii, alți adulți) sau în viața profesională? Despre ce-ți vorbește „frica” de consecințele care vor aparea în oricare dintre cele două părți ale vieții tale?
2. Care este impactul în viața ta când nu spui NU – în partea emoțională și fizică/corporală?
Apar oare reacții emoționale extreme, frustrări, resentimente, care ironic te separă și mai mult de acea relație, pe care ți-e frică să nu o pierzi, ținându-te fizic aproape, dar emoțional departe? Oare corpul tău suferă când tu nu spui NU? Te doare capul? Stomacul? Ai probleme cu somnul? Suferi de „scenarită” și imaginație în care reiei la nesfârșit conversații, situații în care NU ai spus NU?
3. Care este povestea, credința despre tine când nu spui NU? Exemplele ar putea fi: ”Dacă spun NU sunt o persoană rea” sau ”Aș fi egoist/a și o să mă simt vinovat/ă,” sau ”Nu mai sunt iubibil/ă”, sau ”Eu sunt acea persoană care are datoria să spună DA, un soi de „mama răniților”.
4. Cine ai fi dacă ai spune NU-ul care vrea să fie spus – Ai fi liber/ă, mai stăpân/ă pe situație, liniștit/ă, mai împăcat/ă cu sine? Există oare în interiorul tău și teama că o să rămâi singur/ă?
5. Unde nu spui Da, chiar dacă simți nevoia sau impulsul și nu-ți asculți vocea interioară care ar vrea sa spună DA la lucruri, alegeri, experiențe pentru tine? Poate ai nevoie să spui DA la mai puțină presiune, mai mult timp liber pentru tine, vorbe bune și mai multă înțelegere pentru sine (și la orice îți aduce energie și vitalitate).
Gândește-te și recunoaște-ți propriile răspunsuri la aceste cinci întrebări și centrează-te mai mult pe tine. Este foarte puțin probabil ca un singur răspuns să se potrivească oricui. Și asta vine cu o veste bună: există, de fapt, infinite modalități de a ajunge, fiecare pe cont propriu să-și poată asuma și înfrunta fricile din trecut și să învețe să spuna mai des un NU și un DA autentic.