În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce înseamnă să ”plimbi discuția”.
– De ce călătoriile pline de aventuri și de descoperiri nu trebuie neapărat să presupună avioane, mașini și pașapoarte
Când locuiam în Los Angeles, am descoperit că cele mai bune idei mi-au venit în timp ce făceam plimbări. Şi, ori de câte ori puteam, în locul întâlnirilor la birou, îmi programam plimbări, atât cu prietenii, cât și cu editorii de la HuffPost.
Directorul Nilofer Merchant din Silicon Valley denumește această practică metoda „plimbă discuţia“. Dacă trebuie să discuţi cu cineva în persoană, de ce să nu o faci în timp ce te plimbi? „Ceea ce îmi place la această practică este că te confrunţi la propriu cu o problemă sau cu situaţie în timp ce te plimbi la pas, cu cineva“, a spus aceasta. „Îmi place la nebunie că, în timpul întâlnirilor la plimbare, oamenii nu mai au cum să-și verifice e-mailul sau mesajele pe Twitter. Ești conștient de ce se întâmplă în jurul tău, ai simţurile treze și câștigi cu ușurinţă un lucru pe care întâlnirile de la birou ţi-l oferă foarte rar – sentimentul de fericire.“
De câte ori ai trăit un sentiment de fericire într-o sală rece, de conferinţe, în timp ce asculţi doar pe jumătate o prezentare în PowerPoint, care nu se mai termină? Una dintre ele, fie mintea, fie picioarele, o va lua razna. Stai nemișcat și mintea o să vrea să o ia razna. Ridică-te și plimbă-te, și gândurile ţi se vor așeza și vei fi mai concentrat.
Una dintre expresiile mele preferate este solvitur ambulan do – „se rezolvă la plimbare“. Aceasta se referă la răspunsul filosofului grec Diogene, din secolul al IV-lea, î.Hr., la întrebarea dacă mișcarea este reală. Pentru a răspunde, acesta s-a ridicat și s-a mișcat. După cum s-a dovedit, plimbarea reprezintă o soluţie pentru multe probleme. Cum ne putem valorifica creativitatea, înţelepciunea și abilitatea de a vedea miracolul vieţii, în cultura actuală, în care primează suprasolicitarea, extenuarea și epuizarea? Solvitur ambulando.
Multe dintre planurile Huffington Post au fost făcute în timpul plimbărilor. Primul nostru investitor, Laurie David, a decis să investească după ce i-am dat ideea în timpul unei plimbări. Editorul nostru artistic și membru fondator, Kimberly Brooks, mi-a dat ideea unei secţiuni artistice în timpul unei plimbări. Plimbatul mi-a fost, de asemenea, de mare ajutor când am intrat în travaliu. Într-adevăr, în prezent, medicii s-au convins că în cazul femeilor care urmează să nască, statul prelungit în pat când sunt în travaliu este cea mai nepotrivită modalitate de a ușura sosirea bebelușului pe canalul nașterii.
Deși eram programată să nasc la Centrul Medical UCLA, mare parte din travaliu l-am petrecut plimbându-mă cu moașa în jurul hotelului din apropiere, unde eram cazaţi. Printr-o stranie coincidenţă, aceasta era ziua anunţată pentru tranzacţia de vânzare a hotelului către noii proprietari japonezi. Așa că plimbările mele în jurul hotelului, prin grădină, pe gazon și înapoi în holul de la intrare au fost întrerupte de privirile pline de uimire și de îngrijorare ale turiștilor, cameramanilor japonezi și ale două echipe de televiziune locale, precum și de gâfâitul meu cauzat de contracţiile regulate și dureroase și de încurajările moașei mele, fermă și plină de suport moral.
Când moașa și-a dat seama că nu mai am decât o oră până să nasc, ne-am îngrămădit repede în mașină – cu mama și sora mea deja sosite – și am pornit către spital. Treizeci de minute mai târziu, se năștea Christina.
Din câte pot să-mi amintesc, plimbările au condus mereu la soluţii pentru toate problemele cu care m-am confruntat. În timpul copilăriei mele petrecute în Grecia, poezia mea preferată era „Ithaca“ a poetului grec Constantine Cavafy. Împreună cu sora mea, Agapi, am învăţat pe de rost acest poem lung, înainte ca măcar să fim capabile să-i înţelegem semnificaţiile. Iată cum începe:
Când porneşti spre Itaca,
Doreşte‑ţi să ai drum lung,
Plin de aventuri, plin de descoperiri.
Cu trecerea anilor, am început să înţeleg că o călătorie plină de aventuri și de descoperiri nu trebuie neapărat să presupună avioane, mașini și pașapoarte. Poţi beneficia de avantajele unei călătorii pur și simplu plimbându-te. Acum, că locuiesc în Manhattan, în loc să-mi stabilesc întâlniri la micul-dejun sau prânz, mă plimb mereu, fie ca să ajung dintr-un loc într-altul, fie ca să mă văd cu prietenii.
De-a lungul istoriei, există multe relatări privind virtuţile plimbărilor. Thomas Jefferson a susţinut că scopul plimbărilor este acela de a limpezi gândurile din mintea noastră. „Obiectivul plimbărilor este acela de a relaxa mintea“, scria el. „Prin urmare, nu ar trebui nici măcar să-ţi permiţi să gândești în timp ce te plimbi, ci lasă-ţi atenţia distrasă de lucrurile din jurul tău.“
Pentru Ernest Hemingway, plimbatul era o modalitate de a-și dezvolta gândurile cele mai bune, în timp ce cugeta la o problemă. „Obișnuiam să mă plimb de-a lungul cheiurilor după ce-mi terminam lucrul sau când încercam să analizez o situaţie din mai multe perspective“, a scris autorul în A Moveable Feast. „Era mai ușor să gândesc dacă mă plimbam și dacă făceam ceva sau dacă vedeam oameni care făceau ceva ce înţelegeau.“ Nietzsche a mers chiar mai departe, proclamând că „doar gândurile concepute în timpul plimbărilor au valoare!“. Pentru Henry David Thoreau, plimbatul nu era un simplu mijloc pentru un scop, ci era un scop în sine: „Plimbările despre care vorbesc nu au nimic în comun cu exerciţiile fizice…, ci ele însele reprezintă acţiunea și aventura zilei“.
Studiile știinţifice demonstrează din ce în ce mai clar beneficiile în plan psihologic pe care le au plimbările și ale alte forme de sport. „Este un lucru dovedit faptul că acestea reprezintă o intervenţie benefică, în special în cazul depresiilor ușoare și moderate“, a remarcat Jasper Smits, un psiholog de la Southern Methodist University. Rezultatele sunt atât de evidente, încât Smits împreună cu un coleg au scris un ghid adresat specialiștilor în boli mentale, care include sfaturi practice pentru pacienţi, legate de exerciţiul fizic.
Şi, surprinzător, nu există nicio listă cu efecte secundare periculoase care să însoţească această recomandare. În Anglia, într-o serie de studii desfășurate de Universitatea Essex, cercetătorii au descoperit că 94% dintre participanţi, care au făcut plimbări, ciclism, au alergat ori s-au ocupat cu grădinăritul, au observat beneficii ale sănătăţii psihice.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Psiholoaga Laurel Lippert Fox a dus această idee și mai departe și, în prezent, desfășoară sesiuni de plimbări cu pacienţii săi. Potrivit acesteia: „Este cu mult mai dinamic decât să stai jos în scaunul Eames“.
Plimbarea ca instrument de tratare a depresiei nu este un lucru mic, când te gândești că, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, peste 350 de milioane de oameni suferă pretutindeni în lume de depresie.
Cercetările au relevat beneficii similare și ca urmare a simplului fapt de a sta afară și de a fi înconjurat de natură, lucru care are „implicaţii nu numai în ce privește planurile de urbanism, ci și designul de interior și arhitectura“, după cum apreciază Richard Ryan de la University of Rochester Medical Center. Acesta a fost co-autor al unui studiu ce demonstrează că timpul petrecut în medii naturale ne face să fim mai generoși și mai orientaţi către comunitate. Un alt studiu, de data aceasta realizat de cercetătorii olandezi, ne arată că persoane le care locuiesc la un kilometru distanță de un parc sau de o zonă împădurită suferă niveluri mai scăzute de depresie și anxietate decât cele care nu beneficiază de astfel de vecinătăţi. Dar, chiar dacă nu trăim înconjuraţi de copaci și vegetaţie, putem oricând să ne plimbăm în mijlocul acestora.
„Cum costurile din sănătate ne scapă de sub control, ar fi necesar să ne gândim la spaţiul verde ca la o terapie de îngrijire preventivă a sănătăţii“, a spus dr. Kathryn Kotrla de la Facultatea de Medicină Texas A&M. „Acest aspect evidenţiază clar faptul că noţiunea occidentală a dualismului minte-corp este complet falsă. Studiul arată că organismul este un tot unitar și că, atunci când ne însănătoșim, atât corpul, cât și mintea noastră se însănătoșesc.“
Pe de altă parte, este cunoscut faptul că pe cât de benefică este mișcarea pentru noi, pe atât de nefavorabil este statul jos. Conform unui studiu efectuat de o Societate Americană Pentru Cancer, persoanele care un serviciu care implică statul pe scaun au mai multe șanse să fie afectate de boli cardiovasculare decât cei care au un serviciu ce implică statul în picioare. Aceasta nu este o descoperire nouă. Un studiu efectuat asupra persoanelor care desfășoară meserii similare a demonstrat că șoferii autobuzelor din Londra au o incidenţă mai mare de boli cardiovasculare decât taxatorii care lucrează pe autobuze, iar funcţionarii publici – o mai mare incidenţă decât lucrătorii poștali.
Avantajele activităţii de a te ridica și a de deplasa – de a te mișca – ne transcend corpul. Un studiu condus de cercetători de la Universitatea din Illinois ne dezvăluie că o plimbare de 40 de minute, de trei ori pe săptămână, în ritmul normal al fiecărui individ, ajută la combaterea efectelor îmbătrânirii și sporește capacitatea de conectare cerebrală și performanţele cognitive.
Nu numai gândirea creativă, contemplativă este îmbunătăţită cu ajutorul plimbărilor, ci și acel tip de gândire cu ajutorul căreia ne concentrăm și ducem la bun sfârșit toate activităţile necesare. Poate că, pe lângă întâlnirile la plimbare, ar trebui să ne gândim și la crearea unor săli de clasă la plimbare.
Deși nu a avut la dispoziţie știinţa care să-i susţină convingerile legate de beneficiile plimbărilor, Henry David Thoreau a descoperit acest adevăr cu mult timp în urmă. „Îmi pare că, în clipa în care picioarele mi se pun în mișcare, gândurile încep să curgă“, scria el. În cartea sa, Wanderlust, autoarea Rebecca Solnit remarca conexiunea dintre actul plimbării și modul în care experimentăm lumea. „Plimbatul seamănă cu înfăptuirea și săvârșirea acelui act esenţial de unire a corpului cu mintea și cu lumea, de cunoaștere a lumii prin intermediul corpului și a corpului prin intermediul lumii.“
Acest aspect atinge și un concept de o importanţă covârșitoare în estetica japoneză, inclusiv ceremonia ritualului ceaiului – conceptul Ma, care ar putea fi tradus, în linii mari, ca spaţiul esenţial sau intervalul sau distanţa dintre lucruri și importanţa creării și experimentării complete a acestor spaţii. Deci, fie că pur și simplu „mergem la o plimbare“, fără să ne dorim să ajungem într-un loc anume, fie că ne îndreptăm către o destinaţie anume, fie că mergem să facem legătura dintre două locuri, spaţiul, intervalul dintre acestea, poate fi extrem de important. De fapt, poate fi chiar punctul pe care dorim să îl atingem.
„Cu excepţia punctului, punctul neclintit,
Acolo, nu ar fi niciun dans,
dar, acolo, este numai dansul.“
– T.S. Eliot
După cum a spus designerul grafic Alan Fletcher: „Spaţiul este materie. Cézanne a pictat și a modelat spaţiul. Giacometti a sculptat «înlăturând grăsimea din spaţiu». Mallarmé a creat poezii atât din absenţe, cât și din cuvinte. Ralph Richardson a susţinut cu tărie că arta actoriei rezidă în pauze. Concluziile sunt la latitudinea noastră.
Articolul conține fragmente din Thrive – Cea de-a treia metrică pentru redefinirea succesului și crearea unei vieți pline de bunăstare, înțelepciune și miracol, Arianna Huffington, volum apărut la Publica, Ediția II 2020.
Citește și:
Cum am ajuns, după secolul vitezei, să tânjim la slow living
12 daruri pe care meriți să ți le oferi și care îți vor schimba viața