În următoarele 3 minute vei afla:
– De ce este important felul în care gestionezi conflictele în cuplu.
– Cum ne afectează stresul zilnic relația, mai ales în această perioadă.
Auzim uneori, de la cei care trec printr-o despărțire, că nu știu ce s-a întâmplat: totul era (atât de) bine!
Sau auzim că nu s-au înțeles niciodată, era inevitabil, chiar dacă se iubeau nu erau compatibili (ce-o fi asta?).
O să descriu aici câteva semnale de alarmă care, dacă apar, ar fi bine să ne dea de gândit, să devenim motivați să înțelegem ce se întâmplă cu noi și cu relația noastră. Probabil că tocmai ignorarea acestora duce în final la destrămarea relației.
1. Cum ne comportăm în timpul și după o ceartă
Există mai multe tipare de comportament, pe care partenerii le repetă atunci când au un conflict. De regulă, fiecare știe cum va reacționa ”celălalt”. Ce le scapă, sau de fapt nu conștientizează și nu sunt atenți sunt:
– contribuția pe care fiecare o are la apariția neînțelegerii;
– influența comportamentului propriu asupra reacției partenerului.
Iată câteva variante în care probabil te vei regăsi:
- mă enervez, fie ridic tonul/fie amuțesc, dar aleg să fug: plec de lângă partener, plec din cameră, ies trântind ușa. Pe scurt, mă îndepărtez de ”sursa” disconfortului pe care îl simt.
După ce mă liniștesc, revin și sunt distant, rece sau mă prefac că nimic nu s-a întâmplat. Rămân la aceeași distanță.
Care este contribuția mea?
Amplific conflictul prin lipsa mea de disponibilitate. Evit, aleg calea ușoară. Sau poate intru în rolul victimei care ”nu are cu cine vorbi”.
Cum influențează reacția partenerului?
Devine și mai furios, se simte respins. Sau poate se îndepărtează și el/ea.
- devin furios, frustrat, iritat sau poate chiar trist – și mă împotrivesc oricărui argument al partenerului/partenerei. Sunt convins că am dreptate și nu cedez. Sunt în război. Obosesc dar rămân pe baricade.
Care este contribuția mea?
Mențin tensiunea, nu accept diferența de opinii sau poate altă soluție.
Cum influențează reacția partenerului?
Nu se poate calma pentru că și eu mențin tensiunea, nu mai poate gândi rațional, lasă emoțiile să domine cearta.
Care este antidotul, varianta sănătoasă?
Să mă întorc spre partener, să vin în întâmpinarea lui și problemei pe care el/ea o aduce în discuție. Mai exact să nu fug și nici să nu încep să mă lupt cu cel iubit, ci să rămân calm, prezent, deschis, atent, dispus să găsim o soluție împreună.
J.M.Gottman și J.DeClaire au constatat (după mai multe studii) că a veni în întâmpinarea celuilalt are cele mai pozitive rezultate, pentru că îi comunică partenerului că:
- te ascult
- sunt interesat de tine
- te înțeleg (sau încerc să înțeleg)
- te accept
- sunt de partea ta
- mi-ar plăcea să te ajut
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
2. Nu înțelegem și nu acceptăm diferențele dintre noi
Suntem foarte diferiți, în primul rând pentru că suntem bărbați sau femei. Apoi pentru că provenim din familii diferite. Avem convingeri, principii de viață bine definite și integrate, de acasă unde am crescut. Avem istorii de viață unice, poate experiențe dureroase, care ne-au definit identitatea.
Un pas esențial în relația pe care o construim cu partenerul este exact acesta: de a accepta că nu suntem la fel. Poate avem pasiuni comune, preocupări la fel, valori importante la care aderăm amândoi. Toate acestea ne-au atras unul la celălalt și ne-au adus împreună. Dar traiul în comun scoate la suprafață diferențe la care nu ne-am gândit, pornind de la lucruri banale, până la convingeri și atitudini, la comportamente uneori greu de suportat.
Care este antidotul, atitudinea sănătoasă?
Să fii curios. Să pui întrebări. Să ceri detalii despre viața lui/a ei de până v-ați cunoscut. Și atunci când ți le spune, să fii foarte atent și să încerci să înțelegi din perspectiva lui/a ei. Ceea ce partenerul a trăit și experimentat este despre el/ea, despre cum gândește și cum simte el sau ea. Doar așa poți să accepți cu mai multă compasiune diferitele reacții ale sale, ce uneori te irită. Diferențele pe care acum le înțelegi devin oportunitate pentru creșterea relației de cuplu. Nu trebuie să faci nimic mai mult decât să asculți și să încerci, cu bunăvoință și blândețe, să înțelegi. Iar asta uneori poate fi dificil, dar nu imposibil. Recompensa va fi că relația devine mai relaxată și paradoxal mai simplă în complexitatea ei.
3. Nu știm să ne autoreglăm stresul zilnic
Poate că în această perioadă dificilă pentru toată lumea, mai mult ca niciodată, avem nevoie să știm cum să ne reglăm stresul. Mai exact cum să ne reglăm emoțiile copleșitoare, obositoare, după o zi complicată de muncă și fără să avem acces la resurse din exteriorul casei noastre (o cină în doi în oraș, o ieșire la film, un concert de muzică bună, o ieșire cu prietenii).
Cel mai la îndemână pare să fie perechea de viață. Cumva îl responsabilizăm pe el/ea cu sarcina de a ne ajuta să ne simțim mai bine. Acum, dacă vorbim despre sex și îl facem cu dorință amândoi, atunci poate deveni o sursă de plăcere și relaxare. Însă mai sunt și alte modalități, dacă partenerul/partenera nu este pe aceeași lungime de undă.
Dar, ca să putem să fim eficienți în recuperarea noastră, există ceva foarte important – să știm ce anume avem nevoie.
De exemplu:
- am nevoie să dorm mai mult, pentru că lipsa de somn mă face să fiu ușor de iritat (și nu mai acuz partenerul că este enervant sau cere prea mult de la mine);
- am nevoie să-mi descarc tensiunea de peste zi și trebuie să știu că pot s-o fac prin mișcare (nu doar printr-o ceartă zdravănă cu cel din casă);
- am nevoie de mai multă energie (să pot contribui la treburile casei), mă documentez despre importanța alimentelor pe care e bine să le consum (nu mai învinovățesc partenerul că cere prea mult de la mine și nu înțelege că nu am chef de nimic);
- am nevoie de odihnă, de timp pentru micile mele plăceri care îmi cresc pofta de viață (mă organizez mai bine și informez, explic partenerului despre cât este de important pentru relația noastră ; nu îl/o acuz că este dependent de mine sau neînțelegător).
Cum puteți aplica ceva din cele de mai sus, aceasta e întrebarea?
Răspuns corect: prin conectare atentă, responsabilă, blândă, fără critică, presărată cu puțin umor – cu tine și cu nevoile tale. Apoi cu ale partenerului.
Spor la treabă!