În următoarele 6 minute vei afla:
– Care poate fi remediul împotriva bâlbâielii copiilor.
– De ce joaca n-ar trebui să fie rezervată doar celor mici.
Terapia pentru copii este o ramură a psihoterapiei axată pe nevoile celor mici. La fel ca în cazul adulților, există momente în care copiii au nevoie de expertiza unui specialist pentru a depăși obstacolele emoționale, iar terapia pentru copii a fost dezvoltată pentru a satisface această nevoie.
Copiii își exprimă emoțiile într-un mod diferit de adulți. Nu este neobișnuit ca aceștia să se manifeste prin tantrumuri, stări de spirit contradictorii sau prin tulburări de somn și de apetit, deoarece nu sunt suficient de maturi pentru a-și articula emoțiile. Terapeuții pentru copii înțeleg nevoile unice ale celor mici și au o pregătire specializată pentru o comunicare eficientă în rezolvarea problemelor.
Desenul și pictura, mediatori în lucrul cu copii
În desenul său, copilul “povestește” grafic despre cum este viața lui, despre preocuparile sale, fricile și momentele fericite, fără ca aceasta să includă în mod necesar și cuvinte. Desenul copilului este un veritabil limbaj. Primul studiu despre desenele copiilor datează de acum 60 de ani, iar de atunci, interesul pentru desenele infantile este din ce în ce mai mare. Scopul în lucrul cu desenul este de a ajuta copilul să devină conștient de sine și de existența sa în lume. Desenele și picturile pot fi utilizate în multiple moduri și au obiective variate. Prin desen și pictură copilul își exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se exprimă pe sine însuși, decoperindu-și astfel identitatea.
Pictura, ca și desenul, este un joc, un dialog între copil și adult sau grup, și este un mijloc de comunicare. Desenul rămâne un mod de a descrie povestea care nu poate fi spusă în cuvinte. Culorile, hârtia, creta, acestea îi pot stimula pe copii să povestească cele intamplate, să scoată la iveală scenele din viața lor pe care nu le pot exprima în cuvinte. Povestea desenată de copil relevă foarte clar trăirile și sentimentele lui.
Psihodrama ilustrată prin teatru
Psihodrama dedicată copiilor este o tehnică de eliberare a tensiunilor, dar și de clarificare a propriei stări de confuzie sau durere. Copilului joacă viața unui anumit personaj, într-o anumită situație, dar își interpretează de fapt propria experiență, cu înțelesurile și trăirile ei. Cuvintele sau limbajul verbal dau, de multe ori, ocazia unor neînțelegeri sau pot avea o valoare superficială, în timp ce simbolul este înțeles și asimilat în esența sa. O simbolizare are un efect mult mai mare asupra psihicului, iar în lucrul cu copii, impactul și rezultatele ce decurg din simbolizare sunt considerabile. Putem observa un fenomen foarte interesant: în cazul bâlbâielii, atunci când copilul care se exprimă prin păpușă sau marionetă, vorbește adesea fără nici un fel de blocaj.
Ce trădează limbajul non-verbal al copiilor
Punerea în scenă a unui rol atrage atenția atât asupra limbajului verbal, cât și asupra tuturor gesturilor și comportamentelor care sugerau o intenție sau o mișcare internă. Ceea ce nu se poate verbaliza se poate transmite prin gesturi, mimică, limbaj corporal. Psihodrama presupune judecarea unor scene din viața participanților la joc sau alte scenarii inventate, piese de teatru sau povestiri. Unele evenimente din viața copilului pot fi traumatizante, și retrăirea lor poate să implice mobilizarea unor afecte pe cale de atenuare. Este bine ca, în aceste situații, jocul să fie condus de un psihoterapeut psihanalitic cu formare în psihodramă.
Basmele și poveștile terapeutice
Basmele fac parte din viața noastră. Basmele și poveștile terapeutice îi învață pe copii să se înțeleagă, să se aprecieze, să-și descopere propria putere de vindecare. Sunt reprezentări ale vieții în forme fantastice, unde de obicei, binele învinge răul. Basmele sunt deseori utilizate în grupurile de copii și nu numai. Ele sunt unice ca formă artistică și literară, deoarece sunt perfect înțelese de copii. Fiecare copil va extrage înțelesuri diferite din basm, în funcție de nevoile lui, de interesele, dorințele și așteptările din acel moment. Basmul este o istorisire în care ființe sau obiecte înzestrate cu forțe supranaturale, reprezentand binele și răul, luptă pentru sau împotriva fericirii unor personaje.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Basmele ne trec prin toată gama de emoții
Basmele ating emoții universale de bază: dragoste, ură, teamă, furie, singuratate, izolare, critică și privare. În terapie, acestea trebuie privite ca un instrument de comunicare, deoarece ele creează beneficiarului o bază de identificare, protejându-l. Mesajele pozitive prezentate în basm sunt utile tuturor celor care le ascultă, mai ales mesajele optimiste de încurajare, de iubire, de dreptate. Basmele populare conțin, pe lângă modelul cultural al locului de baștină, și referințele comportamentale caracteristice locului. Vorbim despre basmul popular, tradițional, care vine din negura timpurilor, impregnat cu experiența de viață a numeroaselor generații prin care ni s-au transmis aceste eșantioane de înțelepciune. În aceste basme, descoperim toată gama de dificultăți pe care o ființă umană le întâlnește și toate preferințele legate de condiția umană. Găsim totul într-o formă încărcată de imagini și simboluri, pe care copilul le înțelege în toata profunzimea lor, fără a fi, însă, conștient de asta.
Jocul ca mediator folosit în grupurile de copii
Adesea este mai ușor pentru un copil să vorbească prin intermediul unei păpuși, a unui soldățel sau a unei mașinuțe, decât să spună direct ceea ce simte. Jocul ocupă un loc important în abordarea terapeutică a copilului, fiind considerat un instrument privilegiat de studiu al diverselor stadii cognitive, al comportamentelor sociale și al dezvoltării afective a copilului. Unii autori consideră jocul ca pe un surplus de energie ce trebuie evacuată, alții ca pe o trăsătură filogenetică a dezvoltării ontogenetice, iar alții ca pe o modalitate de a exersa viitoare competențe. Raportul dintre joc și jucărie nu este unul foarte simplu. O jucărie “suficient de bună” trebuie să stimuleze creativitatea copilului. Jucăriile prea tehnice, prea sofisticate sau excesul de jucării pot afecta și limita capacitatea copilului de a se juca, de a inventa, de a crea și pot distruge jocul. Excesul de jocuri și jucării îl izolează pe copil de lumea exterioară.
Jocul continuă să fie una din căile principale de comunicare cu copiii
Din punct de vedere al activității predominante și specifice, vârstă copilăriei este vârsta jocului, cu tot ceea ce are ea caracteristic. Faptul că un copil de 2-4 anișori preferă să se joace mai mult cu adultul, că un copil de 4-6 ani caută copii de vârsta sa, îmbogățindu-și jocul cu obiecte a căror întrebuințare este o continuă surpriză (indiferent dacă este joc individual sau în grup, jocul este pentru un copil o sursă, dar și o resursă energetică). Copilul care nu se joacă generează îngrijorare, indiferent de vârsta pe care o are.
Marionetele folosite ca mediatori în atelierele personalității
Păpușa sau marioneta ia ființă datorită celui care o animă. Obiect de identificare proiectivă la origine, păpușa sau marionetă poate asimila valoare de obiect tranzițional cu scopul de a crea o relație cu celălalt. Orice obiect pe care-l investim cu viață poate deveni o marionetă sau o păpușă. O bucata de cârpa, propria noastră mână, sau o bucată de plastelina: iată un personaj care poate vorbi, reactiona și care poate trăi. Crearea unei marionete poate fi o adevărată construcție sau reconstrucție a sinelui interior. Am putea astfel păstra viu copilul interior al fiecăruia din noi, deci acest lucru nu e rezervat doar copiilor.
Dansul și mișcarea creativă
Dansul este o modalitate de exprimare a trăirilor, deci este și o tehnică de abordare terapeutică a copilului-victimă. Dansul, ca și desenul sau modelajul, este o modalitate de comunicare care-l face pe copil să se simtă în siguranță, diminuându-i anxietatea. Este un procedeu prin care ajutăm copilul să-și cunoască mai bine corpul și să se simtă confortabil în el. Absorbit de dans, copilul își poate expune toate sentimentele și se poate elibera de resentimente. Terapia prin dans pleacă de la ideea că corpul este reprezentarea sinelui, iar sentimentele pe care le are persoana respectivă față de propriul corp, și modul în care își utilizează corpul în repaus și în mișcare sunt expresia lumii sale interioare. Prin mișcare și dans, lumea interioară a fiecărei persoane devine tangibilă. Această tehnică creează un mediu securizant, în care sentimentele pot fi exprimate și comunicate în siguranță.
Muzica, remediu pentru anxietate
Meloterapia este o terapie ce atinge mai multe obiective: scăderea anxietății, revenirea intereselor și gustului pentru viață și ameliorarea relațiilor afective, în special cu cei din jur. Muzica ne relaxează, ne induce o anumită dispoziție, dă un sens existenței noastre. Cele mai cunoscute forme de meloterapie sunt: audierea pasivă (ascultarea anumitor bucăți muzicale constituite ca o terapie), audierea activă (ascultarea unor bucăți muzicale și analizarea sentimentelor provocate de acestea asupra grupului), interpretarea (membrii grupului de copii interpretează melodii), și creația muzicală (compoziția muzicală este o tehnică terapeutică des folosită).