În următoarele 3 minute vei afla:
– Cum ne influențează respirația practica yoga.
– De ce respirația și mintea sunt strâns legate.
Respirația și Asana
Când ne concentrăm asupra respirației în timpul practicii yoga, controlul respirației se schimbă, datorită faptului că suntem conștienți de respirație. Abia atunci când devenim conștienți, magia are loc. Mintea va deveni mai liniștită și va apărea o stare de calm, de conștientizare.
Din punct de vedere emoțional și energetic
Ca rezultat, stresul emoțional și gândurile aleatorii sunt mai puțin probabil să apară. Deci, practic, întregul sistem primește o pauză. Energia, prana, începe să curgă mai liber, împingând prin orice blocaje emoționale și fizice și eliberând astfel corpul și mintea. Ceea ce are ca rezultat efectul de bine după o practică yoga. Așadar, putem spune cu siguranță că respirația are o relație intimă cu mișcarea generală a pranei (energia vitală) în întregul corp.
În practica fizică, respirația este conectată cu alinierea și cu tiparele în care menținem, percepem și mișcăm corpul. Conștientizarea respirației poate elimina compresia articulară și alte dezechilibre din postură și atitudini, fiind fundația pentru a te mișca cursiv în practica de Ashtanga Vinyasa.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Respirația și mintea
Respirația ne oferă un instrument cu care putem explora structurile mai subtile ale lumii noastre mentale și emoționale. Când respirația se schimbă, îți spune că ceva se întâmplă în mintea ta. Când ceva se întâmplă în mintea ta, cum ar fi un gând tulburător, de exemplu, respirația ta va reflecta asta înapoi către tine, în corp.
Indiferent de stiluri și profesori, momentul când inspiri și expiri în timpul asanelor a devenit o practică destul de standardizată.
Înainte să te apleci, expiră. Când expiri, plămânii se golesc, făcând trunchiul mai compact, astfel încât există mai puțină masă fizică între partea superioară și inferioară a corpului. Frecvența cardiacă încetinește, de asemenea, la expirație, făcând-o mai puțin activă decât o inhalare și inducând un răspuns de relaxare. Deoarece aplecările sunt, de obicei, posturi liniștitoare, această regulă de respirație sporește efectele energetice ale posturii și adâncimea pliului.
Când ridici sau deschizi pieptul, inspiră. Într-un backbend care deschide inima, de exemplu, crești spațiul din cavitatea toracică, oferind plămânilor, cutiei toracice și diafragmei mai mult spațiu pentru a se umple de aer. Iar ritmul cardiac se accelerează la inspir, crescând vigilența și pompând mai mult sânge în mușchi. Pozițiile care ridică și deschid pieptul sunt, adesea, componente energizante ale practicii.
Când te răsucești, expiră. În torsiuni, inspirul însoțește faza de pregătire a posturii (alungirea coloanei vertebrale), iar expirația este asociată cu acțiunea de răsucire. Din punct de vedere postural, acest lucru se datorează faptului că, pe măsură ce plămânii tăi se golesc, există mai mult spațiu fizic disponibil, astfel încât cutia toracică să se rotească și mai mult. Dar răsucirile sunt, de asemenea, apreciate pentru efectele lor detoxifiante, iar expirul este mecanismul de curățare al respirației pentru a elimina dioxidul de carbon.
Dacă ”ocolești” respirația pe salteaua de yoga, să știi că nu ești singurul care face asta. E ca povestea clasică cu Cenușăreasa. Pranayama este adesea trecută cu vederea, în timp ce frumoasa soră, Asana, este invitata de onoare în studiourile de yoga. Dă o șansă respirației și-ți vei da seama că este adevărata regină.
Iată trei tehnici de respirație pranayama:
Respirația Ujjayi
Acest tip de pranayama se face, de obicei, în asociere cu asana, spre deosebire de unele dintre celelalte forme de pranayama. Respirația Ujjayi este tipul de respirație folosit într-un stil de practică dinamică Vinyasa/Ashtanga. Închide partea din spate a gâtului, ca atunci când șoptești ceva. Acum ar trebui să simți fluxul de aer mișcându-se prin partea din spate a gâtului. Ține gura închisă în timp ce faci asta. Sunetul respirației tale va semăna cu sunetul vântului prin copaci sau cu cel al valurilor oceanului. Pe scurt, inspirul și expirul sunt egale, lungi, lente și cu sunet.
Nadi Shodhana Pranayama (respirația nazală, alternativă)
Această practică de alternare între nara dreaptă și stângă, în timp ce inspri și expiri, deblochează și purifică nadis-urile care, în credința yoghină, sunt canale energetice. Dintr-o postura așezată, cu ochii închiși sau cu privirea îndreptată către podea, ridică mâna dreaptă și așază indexul și mijlociul în spațiul dintre sprâncene. Ține degetul mare pe nara dreaptă, fără să pui o presiune mare, dar suficient încât să blocheze aerul. Inspiră pe nara stângă și numără în gând până la 3, acoperă nara stângă cu inelarul și expiră pe nara dreaptă. Menține un raport de 1:1, adică inspirul egal cu expirul. Apoi inspiră tot pe nara dreaptă, acoperă și expiră pe stânga. Acesta este un ciclu, practică minim zece.
Kapalabhati Pranayama (Respirația focului)
Această tehnică de respirație rapidă este energizantă și activează sistemul nervos simpatic. Pentru a începe, inspiră complet și profund și expiră, trăgând rapid abdomenul inferior pentru a forța aerul să iasă în reprize scurte. Inspirul va fi pasiv între fiecare expirație activă, rapidă. Se recomandă 25-30 de expirații.