În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce nu trebuie să aștepți sfaturi de la psihoterapeut și nici rețete universal valabile.
– Ce este contractul terapeutic și care sunt motivele pentru care nu trebuie să ajungi să te împrietenești cu psihoterapeutul tău.
Decizia de a începe un demers psihoterapeutic nu este o decizie facilă, mai ales în România. Și asta pentru că, din păcate, suntem încă un popor care privește cu scepticism procesul de a ne îngriji de latura psihică cu aceeași atenție cu care ne îngrijim de latura fizică. Iar asta se întâmplă în primul rând din lipsa de conștientizare a faptului că nu suntem numai ființe care există din punct de vedere fizic și fiziologic, ci și din punct de vedere psihic, că viața nu este numai despre ”a face”, ci și despre ”a fi”, nu numai despre gânduri, comportamente și acțiuni, ci și despre emoții, trăiri și sentimente.
Această lipsă de educație emoțională lasă o portiță deschisă către credințe sau convingeri dezadaptative, cum că a urma un demers psihoterapeutic reprezintă o dovadă de slăbiciune, de vulnerabilitate, că am pierdut controlul și, poate, chiar de eșec în gestionarea și rezolvarea situațiilor de viață pe care le trăim.
Mergând în această direcție nu facem altceva decât să ne autosabotăm pentru că, în realitate, a recunoaște că nu suntem perfecți, că nu putem duce de unii singuri pe umerii noștri toate problemele noastre, că uneori viața ne pune în fața unor situații din care nu găsim calea de ieșire sau care chiar ne îngenunchează din punct de vedere emoțional, nu reprezintă nici pe departe un act de slăbiciune, ci de curaj. Curaj de a privi la noi înșine, de a nu ne mai ascunde în spatele unor gândiri limitative și sabotoare și de a cere un sprijin sau o susținere, atunci când ne simțim blocați sau lipsiți de speranță.
Cum alegi psihoterapeutul potrivit pentru tine și pentru nevoile tale?
Deși am fi tentați să credem că alegerea psihoterapeutului este una pur rațională, aceasta, ca orice relație pe care o avem cu un „celălalt”, are la bază o serie de criterii și afinități care derivă din tiparele de relaționare pe care le avem și în baza cărora ne alegem unii pe ceilalți. Însă dincolo de aceste aspecte, este recomandat să ținem cont de o serie de factori atunci când decidem cu cine vom demara procesul nostru de autocunoaștere.
Alege psihoterapeutul în baza unei recomandări
Ca în orice început, și în cazul psihoterapiei putem să simțim nevoia de a merge „la sigur” cu alegerea specialistului căruia ne vom adresa. De aceea, în multe cazuri, apelăm la recomandarea unui apropiat sau a unei persoane în care avem încredere. Facem asta nu pentru că așa este mai simplu, ci pentru că numai cineva care a trecut prin acest demers, care a reușit să-și găsească echilibrul interior și starea de bine înțelege și știe că același lucru îl căutăm și noi.
Însă, chiar și așa, pentru a face alegerea cea mai bună pentru noi, este necesar să fim atenți ca persoana care ne face recomandarea să fie într-un fel asemănătoare cu modul nostru de a fi. În caz contrar, există riscul ca oricât de bun ar fi psihoterapeutul recomandat, să nu fie cel de care noi avem nevoie. De aceea, înainte de a face o programare, putem să căutăm informații și articole în mass-media, social media sau paginile online de prezentare pentru a ne face o idee despre cât de potrivit ar fi respectivul specialist pentru nevoile noastre.
Alege psihoterapeutul în funcție de orientarea psihoterapeutică a specialistului
Indiferent de orientarea psihoterapeutică, este imperios necesar ca specialistul căruia urmează să ne adresăm să fie acreditat de către forurile competente din România și să aibă dreptul de a practica psihoterapia. Menționez acest lucru deoarece nu orice psiholog este și psihoterapeut, acesta din urmă având nevoie de specializări și formări de lungă durată, specifice ariei psihoterapeutice în care a ales să se formeze.
Mai apoi, ar fi să ținem cont de orientarea specialistului ales sau recomandat. Unele orientări pot fi mai directive, altele mai dinamice sau, la pol opus, mai centrate pe explorare și analiză personală. Majoritatea specialiștilor își menționează orientarea psihoterapeutică, așa că înainte de a ne decide, putem citi și afla dacă abordarea respectivă ni se potrivește.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Cum ne simțim în relația psihoterapeutică
Pentru ca psihoterapia să-și atingă potențialul maxim este nevoie ca relația dintre psihoterapeut și client să fie una autentică, bazată pe respect reciproc, pe onestitate, implicare, susținere și generarea sentimentului de siguranță.
Dacă relația psihoterapeutică nu reușește să se construiască, înseamnă că tot ce va urma va fi lipsit de structura de siguranță și se poate nărui oricând pentru că nu va avea o bază solidă, un parteneriat pe care să se dezvolte. E ca și cum unei case i-ar lipsi fundația sau pereții de rezistență: la prima furtună poate fi dărâmată. Iar într-un proces psihoterapeutic putem întâlni furtuni emoționale, deoarece acest demers presupune devoalarea unor experiențe inconfortabile sau dureroase, cunoașterea celor mai întunecate cotloane ale minții și ale sufletului, rememorarea sau retrăirea unor situații deloc plăcute.
Cum decurg ședințele de psihoterapie
Contrar a ceea ce se poate înțelege, rolul psihoterapeutului nu este de a da sfaturi și nici de a dispune de „rețete magice” sau universal valabile. Și asta nu pentru că nu ar ști sau nu ar avea ce să ne spună, ci pentru că sfaturile pe care acesta le-ar da s-ar baza pe experiența sa de viață, pe modul său propriu de a decodifica și a integra ceea ce a trăit.
Astfel, „binele” său ar putea diferi total de „binele” clientului său, iar sfaturile oferite nu doar că ar fi inoportune și neadecvate, ci contraproductive și dezadaptative. În schimb, psihoterapeutul poate susține clientul în a-și găsi propriile răspunsuri și soluții la problemele cu care se confruntă, în conformitate cu valorile și resursele personale ale acestuia.
Mai mult, ar mai fi de menționat că este important ca psihoterapeutul să-și respecte programările stabilite împreună cu clienții săi, iar în timpul ședințelor atenția lui să fie concentrată în întregime pe problematicile clientului și să nu folosească acest interval pentru a rezolva probleme personale sau să discute despre aspecte care nu-l privesc pe cel aflat în fața sa.
În ceea ce privește interacțiunea psihoterapeut – client, aceasta ar trebui să fie una cursivă, naturală, care să invite la deschidere, explorare, conștientizare și schimbare. Orice forțare ca relația să funcționeze va avea ca rezultat punerea unor măști, jucarea unor roluri, ridicarea unor bariere în găsirea celor mai adecvate soluții, ridicarea unor ziduri în jurul sursei problemelor și obținerea de false rezultate și evoluții.
Cum stabilim eficiența procesului psihoterapeutic
Psihoterapeuții nu dispun de o baghetă magică, ci lucrează cu resursele și în ritmul schimbării clientului. Procesul psihoterapeutic nu este o stradă cu sens unic, dinspre specialist către client, ci este un parteneriat, iar responsabilitatea și implicarea este din ambele sensuri. Fără aportul clientului, fără implicarea, resursele și efortul acestuia, schimbarea este imposibilă, iar procesul devine ineficient. Însă dacă toate aceste ingrediente există, atunci ar fi firesc ca, în urma ședințelor, să simțim că ceva din noi se mișcă, devenim mai ușurați, mai clari, mai încrezători în viitor, mai puternici, mai pregătiți pentru acțiune, mai aproape de starea de bine pe care o dorim.
Cât de importantă este deontologia profesională
Ca și în alte domenii, deontologia și etica profesională sunt deosebit de importante în psihoterapie. Chiar dacă ne deschidem în fața lui și îi dăm acces la cele mai intime gânduri, emoții și experiențe din viața noastră, rolul psihoterapeutului nu este de a ne fi un prieten alături de care bem o cafea în timpul liber și cu care schimbăm impresii și păreri, ci este ghidul care ne susține în găsirea echilibrului.
În acest scop, pentru a nu se crea confuzie și pentru ca procesul să-și atingă obiectivele, relațiile de prietenie dintre client și psihoterapeut sunt evitate și descurajate de la bun început. Mai mult, este important ca demersul să reprezinte obiectul unui contract terapeutic în care să se regăsească informații clare despre drepturile și obligațiile ambelor părți și, nu în ultimul rând, despre confidențialitate.
Psihoterapeutul perfect nu există, însă sigur există psihoterapeutul perfect pentru fiecare dintre noi. Chiar dacă se va întâmpla să nu-l găsim din prima, să nu ne descurajăm și să nu renunțăm. Să continuăm căutarea, iar acesta va deveni primul pas către schimbare pe care dorim să o facem.