În următoarele 5 minute vei afla:
– Care sunt cele 5 etape ale schimbării și cât durează fiecare.
– Ce rol joacă norocul și coincidența în schimbarea ta.
Poate că nu ai gândit în modul asta niciodată până acum și nici nu te-ai întrebat încă cum lucrează durerea asupra ta. Cum te presează să crești, să evoluezi, să-ți lărgești conștiința de la nivelul personal la cel universal și cum te ajută să depășești defectele de caracter pentru a te elibera de iluzie.
Ca terapeut sunt întrebată uneori, încă de la primele întâlniri: ”De câte ședințe am nevoie pentru a se produce schimbarea?”. Deși schematic există un protocol standard, acesta nu poate fi generalizat. Așa cum nu există boli, ci doar pacienți. Tot așa schimbarea în terapie variază în funcție de propriile rezistențe, de modul și maniera în care s-au închistat în adâncul ființei tale. Tocmai de aceea schimbarea se produce în ritm propriu, în funcție de ”numărul zidurilor” ridicate și construite de-a lungul timpului, în scopul de a te proteja și de a te îndepărta de durere. Ca orice proces, procesul de schimbare necesită energie și timp. Chiar și în cazul schimbărilor care par să aibă loc peste noapte, experiențele personale și cele influențate de mediu contribuie adeseori la aceste acțiuni aparent spontane. O mare parte din procesul timpuriu de schimbare are loc în interiorul nostru, al fiecăruia, în timp ce gândim dacă avem sau nu nevoie de schimbare și cântărim cât timp și efort necesită acestea. Așa se și produce primul pas, intuind sau conștientizând nevoia de schimbare.
În mod obișnuit, nu suntem dispuși să înlocuim un model de comportament statornicit, indiferent că provoacă plăcere sau ne ajută să evităm durerea. Suntem dispuși să o facem doar dacă apare o problemă sau o îngrijorare. Chiar și atunci, problema este deseori ignorată parțial sau total. Abia când consecințele nu întârzie să apară, iar frământările cresc în intensitate, căutăm să ne gândim și la soluții. Atunci intervine frumusețea schimbării. Ea derivă din faptul că fiecare parcurs al schimbării este unic.
Cum se ajunge cu succes la schimbări de comportament
Încă din 1982, în urma studiilor efectuate, Prochaska și DiClemente au descoperit o serie de caracteristici comune ale schimbărilor încununate de succes, în categorii diferite de circumstanțe, cu sau fără tratament formal. Mai exact, aceștia au descoperit că acele caracteristici sau procese apar de-a lungul unei perioade îndelungate, punctate de cinci etape ale schimbării, fiecare cu sarcini specifice care favorizează trecerea spre etapa următoare. L-au denumit modelul transteoretic (MTT). Acest model descrie următoarele etape: precontemplarea (individul nu vede problema sau necesitatea unui schimbări); contemplarea (individul vede problema și necesitatea de a acționa); pregătirea (pune la punct planuri concrete de acțiune); acțiunea (întreprinde ceva în vederea schimbării) și menținerea (face eforturi de a întări rezultatele schimbării).
În ce constă precontemplarea?
Este prima etapă a schimbării. Reprezintă ”poarta” dinaintea intrării în propriul ”templu”. Este practic acea etapă în care nu sunt preocupat de problema de comportament. Sau poate nici conștient. Nu am curajul să fac o schimbare. Și parcă nici voință. Asta nu înseamnă că nu m-am gândit niciodată să fac o schimbare în trecut. Evit activitățile care ar putea să-mi schimbe modul de a privi problema. Și amân. Amân cât pot de mult. Am nevoie să mă gândesc la problema mea.
Contemplarea
Mă las preocupat de problemă. Contemplu. Din exterior către interior. Sunt zile în care cred că pot și am curajul să-mi duc spre final planurile. Și zile în care nu-mi acord nici o șansă. Este etapa în care am conștientizat problema de comportament, am devenit preocupat de ea și mă gândesc în mod serios la soluții. Apelez cu emoție și-mi fac curajul să-mi stabilesc prima întâlnire în cabinetul psihoterapeutului. Înțelegând mai bine cauzele comportamentului actual, voi ”înclina balanța” spre o decizie mai fermă. Am nevoie să observ ce se întâmplă pentru a face ca lucrurile să meargă mai bine sau mai prost. Am nevoie ”să o iau încet”, nefiind pregătit încă să acționez.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Pregătirea
Gata, am luat o decizie! Și nu numai că am luat o decizie, îmi și aparține. Mi-am stabilit chiar și un plan. ”Croit” asemenea un croitor iscusit, cu răbdare, după măsurile și dimensiunile mele. Și mai știu că toți acei care au ajuns în această etapă și anterior ei au eșuat, pentru că nu s-au raportat la eșecuri ca la niște oportunități de a învăța și de a-și redefini planurile. Voi păși curios spre ”ușile lărgite” ce tocmai se întredeschid. Tot mai mult și mai mult. Studiez opțiunile de acțiune pentru a alege una dintre alternativele posibile.
Acțiunea
În această etapă, acționez în mod concret în vederea modificării comportamentului problematic. Fie nu mai fumez sau nu mai mănânc pe fond emoțional, evit cazinourile sau nu mai fac shopping compulsiv, nu mai consum substanțe sau droguri, pe scurt pun în aplicare planul pregătit. Consum cea mai multă energie și petrec cel mai mult timp. Am descoperit că ”ușile templului” se deschid și se închid, apelând la ”cheile” auto-eliberării, controlului stimulilor, contra-condiționării, managementului condiționării, relațiilor care susțin schimbarea însoțite de auto-eficacitatea solidă. Obțin detalii referitoare la succes și întăresc de fiecare dată succesele obținute.
Menținerea
Este etapa finală. Am nevoie să consolidez tot ceea ce am câștigat, să susțin succesul, să prezic nereușitele și să construiesc planuri, în cazul apariției unor evenimente neprevăzute, de-a lungul timpului. Este dificil, dar nu și imposibil. Tocmai ce mi-am demonstrat asta. Și am făcut asta ori de câte ori mi-am dat voie să mă înconjor de toate acele comportamente pozitive, pe care tot eu le-am și făurit. Ba chiar le-am alungat din ”templu” pe cele negative și am clădit un stil de viață nou. Este minunat să-ți dai seama că, de fapt, nu este finalul. Ci o continuare importantă a procesului schimbării. Voi învăța să-mi țin sub observație conduita într-un mod activ și intenționat.
Ce se întâmplă, de ce alunec?
Ce se întâmplă cu mine? Planul nu funcționează așa cum îmi doream. E un eșec? Este un eveniment care mi-a întrerupt schimbarea. Este ca și cum un ”obstacol” s-a așezat în calea mea nouă, pe care tocmai ce o descopeream. Alunecarea, recidiva sau reluarea nu sunt, nici pe de parte, un eșec total. Ci mai degrabă o oportunitate de a revizui planul, de a întări angajamentul, de a învăța cum să progresezi și să continui, în loc să abandonezi procesul schimbării. Și alunecarea face parte din procesul de vindecare. Uneori te poate ”înțepeni” într-una dintre etape o perioadă îndelungată (de exemplu, atitudinea ambivalentă din etapa contemplării) și, totodată, poți relua ciclul etapelor de mai multe ori înainte de a ajunge în etapa menținerii schimbării. Și, deși trecuseră zile, luni bune în care acționam este momentul reluării și reflectării.
În loc de… final
Orice schimbare care apare, oricât de mică, devine esențială. Reflectă asumarea responsabilității acțiunilor tale, încrederea în propria capacitate de a găsi soluții dificultăților prin care treci și despre care gândeai, în trecut, că reprezintă adevărate obstacole pentru tine. Acum tocmai ce ai aflat faptul că nu terapetul este cel care schimbă pacientul. Schimbarea vine din interiorul tău, interior pe care cândva l-am denumit ”templu”. Multe dintre lucrurile pe care le atribuiai norocului, coincidenței sunt, de fapt, lucrarea subtilă a sufletului tău.