În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce vârsta de mijloc se aseamănă cel mai mult cu adolescența.
– Cum reacționează femeile în raport cu partenerul de cuplu în perioada crizei vârstei mijlocii.
Se întâmplă că vrem sau nu, că am auzit povești sau am observat din experiențele personale ale altora, cu toții să ajungem să trăim un moment de ”răscruce” legat de o anumită vârstă sau etapă a vieții. ”Răscruce” pe care unii dintre noi aleg să o interpreteze ca pe o criză, concentrându-și atenția în mod sporit pe angoasele sale, în timp ce alții aleg să o trăiască ca fiind doar o punte trecătoare, menită să-i îndrume în a descoperi noi orizonturi.
Astfel se explică și mult controversata sintagmă a ”crizei vârstei mijlocii” introdusă încă din anul 1965 de către psihologul canadian Elliott Jaques, pentru a descrie trauma resimțită de numeroase persoane din societatea occidentală, cuprinsă în jurul vârstei de 35-45 ani, atunci când adulții ajung să-și facă un prim bilanț, mai serios, al vieții în sfera familială, profesională și personală. Și, deși există o literatură bogată ce dezvoltă subiectul ”crizei de mijloc”, în realitate oamenii se confruntă cu schimbări naturale și normale, care au după cum ne arată până și cuvintele alese să o denumească, ”mijlocul” ca însemnătate corporală, reprezentând relația și legătura cu întregul, care are nevoie de susținere.
Modul în care aceste schimbări sunt interpretate și trăite diferă. Și pentru că diferă, tocmai modul este cel care pentru unii generează o ”criză”, care poate fi mai mult sau mai puțin intensă, după caz. De aceea nu este o boală. Dar nici o criză. Ci doar o tranziție, o negociere, o etapă în care dezechilibrată este homeostazia ciclului individual și a ciclului vieții de familie.
Ce sunt etapele vieții și homeostazia?
Procesul dezvoltării psihice se realizează în etape, stadii și perioade ce caracterizează traseul vieții umane. Poate mai sugestiv se delimitează termenul de ”ciclu al vieții”. Ca atare, ”ciclurile vieții” omului sunt încărcate de cerințe și așteptări privind statutul de vârstă cu tot ce implică viața socială prin acestea. Există și un ciclu individual, dar și unul al vieții de familie.
Homeostazia definește în ambele cazuri momentul în care ne aflăm în echilibru. Și, deși există aceste momente de echilibru, orice poate destabiliza la un moment dat individul. La nivel individual moartea, la nivelul vieții de familie infidelitatea.
Spre exemplu, la nivel individual, debutul vieții are loc încă din faza intrauterină, urmat apoi de naștere, primul an de viață, prima copilărie (1-3 ani), a doua copilărie (3-6 ani), a treia copilărie (6-10 ani), preadolescența, adolescența, perioadele tinereții, vârstele adulte și vârstele de regresie.
La nivelul vieții de cuplu există un prim moment al homeostaziei când un el și o ea au valori, reguli, atitudini, principii și comportamente diferite preluate și dezvoltate în mediile din care provin, moment urmat apoi de etapa contopirii acestor valori marcate de cuplul tânăr. Este punctul în care se negociază aceste valori. Punct în care pierderea echilibrului, a homeostaziei poate genera sau nu o criză. După această tranziție, urmează o alta, cea a cuplului cu copil mic, apoi cea a cuplului cu adolescent, a cuplului cu adult tânăr și apoi cea a cuplului cu părinți rămași în viață. Părinți ai ambilor parteneri poate, care sunt în vârstă și bolnavi și ai căror copii au devenit adulți.
Perioada de criză a vârstei mijlocii corespunde la nivel individual etapei de tranziție de la perioada tinereții către vârsta adultă, iar la nivelul vieții de cuplu corespunde, după caz, fie cuplului cu copil mic, fie cuplului cu adolescent. Ea vine așadar cu angoasele aferente bilanțului mai serios legat de toate cerințele și așteptările performanței și cu temeri legate de lipsa timpului, dar și de îmbătrânire. Este foarte asemănătoare etapei adolescenței, când cerințele și așteptările erau legate de libertate și independență, deși se ducea o adevarată luptă în care adolescentul se simțea blocat între etajele dependenței către independență. Vârsta de mijloc reflectă, de fapt, tranziția de la tinerețe către maturitatea deplină și înțelepciune.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Cum știi că modul în care privești aceste schimbări poate genera și în tine o criză?
Ai tendința de a te raporta la timp. Care nu îți (mai) ajunge. Și de care te plângi. Tot mai des și tot mai mult. Parcă nu te mai regăsești nici în ceea ce faci. Și, oricât ai face, nu te mai simți suficient de apreciat/ă. Nici tu ne te mai apreciezi. Uiți ce înseamnă blândețea. Și mai ales blândețea manifestată față de propria persoană. Te judeci. Te critici. Atât pe tine, cât și pe cei din jur. Până și oglinda pare a nu-ți mai fi la fel de prietenoasă ca în alte vremuri. Tot îți scoate la iveală semnele ignorate ale frumuseții. Te simți epuizat și toți trag de tine. Soțul/soția, copiii, părinții, colegii și șefii. Parcă nici locul și fericirea nu le mai găsești atât de ușor, așa cum le găseai pe timpuri.
Cum știi că modul în care ai interpretat aceste schimbări te-a aruncat în criză?
Bărbații sunt cei care ar schimba orice. Și asta cu disperare. Vestimentația cu una mai tinerească. Partenera în schimbul uneia mai tinere. Mașina veche cu una mai puternică. Femeile sunt cele care se vor surprinde adesea în goana reconfirmării iubirii, chiar și într-o relație extraconjugală. Vor fi preocupate mai mult ca oricând de îmbunătățirea aspectului fizic, de remodelare corporală prin tehnici specializate de intervenție, de schimbarea jobului, ba chiar vor observa creșterea sau diminuarea interesului sexual. Toate aceste comportamente nu sunt decât consecințele fricii, panicii sau tristeții rezultate ca urmare a modului în care gândim despre situație.
A lupta, a evita sau a abdica în fața ”oglinzii” sunt soluții, doar că… sabotoare
Sunt mecanismele cele mai cunoscute de tine, care cândva, în trecut, te-au ajutat să supraviețuiești. Dar te-au și supus. La ce costuri? Așa că nu-ți întreba oglinda ”cum erai?” sau poate ”cum arătai la X ani?”, așteptând ca răspunsul ei să te și poată întoarce ca o regresie, în trecut. Între timp tu ești cel/cea care ai acumulat o mulțime de amintiri și experiențe. Iar trecutul e prescris. Și nici nu-ți întreba prea mult oglinda ”cum va fi?” sau poate ”ce urmează?”, așteptând să-ți proiecteze imaginea unui viitor cert. Pentru că și viitorul este mister. Râmâi în ”acum”. Râmâi în ”aici”. Curios, pentru că o poți chiar întreba ori de câte ori simți: ”Cine ești cu adevărat în prezent?”, ”Cine ai devenit între timp?”, ”Care sunt cu adevărat visele și pasiunile tale pe care încă nu ți-ai dat voie să le explorezi și să ți le împlinești?”. Apoi, amintește-ți: chiar nu ești singur! Cu toții îmbătrânim. Cu toții trecem prin asta. Și asta va trece. La fel ca toate celelalte care au trecut ori de câte ori ne-am temut. Acum, însă, ai oportunitatea să alegi cum anume: agățat de efemer sau mulțumit de ceea ce ți-a fost dat să trăiești. Drumul spre maturizare se face prin acceptare.
Citește și:
Viața unei femei nu se sfârșește la 40 de ani
10 moduri inteligente de a-ți descoperi adevăratul scop în viața personală și profesională