În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce este normal ca și cei mici să aibă frustrări și să trăiască furie în această perioadă. 
– Cum ne putem susține copiii și cum putem identifica problemele lor reale.


Pandemia reprezintă o provocare pe toate palierele vieții, atât pentru adulți, cât și pentru copii. În timp ce adulții dispun de experiență de viață, de maturitate în gândire, de logică și rațiune pentru a găsi mecanisme de adaptare adecvate și sănătoase, nu același lucru îl putem spune și despre copii. 

Copiii trăiesc totul într-o formă brută, fără filtre, și orice schimbare apărută în stilul lor de viață poate constitui un factor stresor pentru că, deși nu pare, ei iubesc rutina și predictibilitatea. 

De aceea, rolul nostru ca părinți este să-i ghidăm cu atenție și răbdare în această situație complet nouă pentru toți și, pe cât putem, să încercăm să le diminuăm anxietățile și fricile, oferindu-le confortul și echilibrul de care au atâta nevoie. 

Cum percep copiii izolarea socială?

Dacă un adult deține toate premisele pentru a înțelege motivele pentru care este benefic să păstreze distanța fizică și socială și le poate accepta mai ușor, în cazul copiilor lucrurile stau foarte diferit. Acest lucru se întâmplă pentru că, pe lângă faptul că omul este o ființă socială, universul copilăriei se bazează pe componenta socială. 

Copiii se dezvoltă intrând în interacțiune cu alții copii, își însușesc comportamente noi, fac schimb de idei, învață să colaboreze și să funcționeze în cadrul grupurilor, să fie empatici, să respecte normele și regulile sociale, să-și dezvolte toleranța la frustrare și să-și educe răbdarea. De aceea absența interacțiunii și adoptarea distanțării fizice și sociale pot realmente conduce către o sincopă în progresul normal al acestora. 

În plus, închiderea școlilor și a grădinițelor, separarea de colegi și prieteni sunt extrem de dificil de înțeles și pot fi percepute de către cei mici ca pe niște pierderi ale unor persoane importante pentru ei. Toate acestea sunt greu de procesat și gestionat, atât la nivel cognitiv, cât și emoțional, copiii putând dezvolta o serie de frământări, de întrebări, de suferințe emoționale cu care nu știu cum să descurce. 

Mulți dintre ei pot deveni apatici, nemulțumiți, nervoși sau chiar extrem de furioși pentru schimbările și pierderile pe care le trăiesc și care, pe bună dreptate, li se par și sunt incorecte și injuste. Drept urmare, o parte dintre copii pot ajunge să-și manifeste incapacitatea de a accepta noile situații de viață prin afirmarea opoziției și a refuzului de a participa la activitățile oferite de către familie sau, acolo unde este cazul, de a respecta programul școlar online, de a participa la lecții și de a-și face temele. Uneori, manifestarea acestor refuzuri pot fi exprimate într-o manieră violentă, ceea ce va conduce către un inevitabil conflict între adulți și copii. 

Cum privesc și primesc copiii școala online?

Atât pentru cei mici, cât și pentru elevii mai mari, școala nu reprezintă doar un simplu cadru de învățare, ci și un mediu de socializare, unde leagă prietenii, se exprimă și trăiesc experiențe comune alături de cei de vârsta lor. În tot acest cadru copiii învață să comunice, să se descopere pe sine și pe ceilalți, să-și definească scopuri și obiective, să-și descopere pasiunile și hobby-urile și, nu în ultimul rând, să-și formeze personalitatea și să-și aleagă repere și modele de urmat în viața adultă. 

Odată cu intrarea în școala online ambele componente, educațională și socială, au avut de suferit. Interacțiunea directă cu cadrul didactic a fost înlocuită de ecranul rece al tabletelor, laptopurilor sau telefoanelor mobile, iar copiii au fost nevoiți să se adapteze la un concept cu totul și cu totul nou pentru ei – lecțiile virtuale. 

Astfel că, peste noapte, elevi și profesori împreună, s-au văzut constrânși să se acomodeze și să găsească sens în rutine noi precum: temele și evaluările online, lipsa de contact direct, renunțarea la intimitatea spațiului personal, lipsa de control în cadrul mediului online și, contrar recomandărilor medicale, în a petrece ore întregi în fața ecranelor. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Aceste schimbări nu sunt ușor de gestionat de către elevi și pot atrage după sine dificultăți de învățare, dificultăți de concentrare și memorare, scăderea motivației și a interesului pentru realizarea sarcinilor și îndatoririlor școlare, lipsa de conectare la tot ceea ce înseamnă mediul offline, incapacitatea de a relaționa autentic cu prietenii și familia, resimțirea unor sentimente de însingurare, de gol interior, anxietate, furie și pierdere a controlului. Din păcate, efectele nu își fac simțită prezența doar în plan psihic și emoțional, ci și în planul fizic și comportamental, deseori copiii acuzând dureri de cap, stări de amețeală, oboseală fizică, schimbarea modului de alimentație, perturbări ale programului de somn. 

Ce putem face pentru a echilibra acest nou „a fi” al copiilor noștri?

În primul și în primul rând putem să-i ascultăm și să fim atenți la nevoile lor reale, nu despre ceea ce ne imaginăm noi, ca adulți, că ar fi vorba. 

Cum facem asta? Încurajându-i să comunice cu noi despre ceea ce simt, despre ceea ce gândesc, despre frustrările și furiile lor, despre neajunsurile stilului de predare online, despre lipsurile pe care le resimt în aceste timpuri ciudate și dificile pentru noi toți. 

Cu siguranță vom afla multe lucruri interesante, mai mult sau mai puțin plăcute, mai mult sau mai puțin rezolvabile într-un timp scurt, mai mult sau mai puțin controlabile de către noi sau ei. Însă, dincolo de toate, copiii vor da voce gândurilor și emoțiilor lor, se vor simți ascultați, înțeleși, sprijiniți, acceptați în toată imperfecțiunea lor și, nu în ultimul rând, eliberați de povara emoțională care, în aceste timpuri, apasă greu pe umerii lor. Pentru că oricât de flexibili și maleabili ar fi, ei nu dispun de mecanismele de adaptare psihologică și reziliența unui adult și, pentru a putea face față, au nevoie de întregul nostru suport psiho-emoțional.

În al doilea rând, îi putem susține și prin a le oferi ajutor în ceea ce privește activitățile școlare. Putem să vedem unde întâmpină dificultăți și, în limita rolului nostru parental, să le oferim experiența noastră ca punct de plecare în găsirea de soluții. Această formă de suport nu se referă la situația în care părintele ajunge să execute tema sau activitatea școlară a copilului său, ci la a-l susține și a-l încuraja să-și clarifice nelămuririle și să-și găsească soluția cea mai adecvată de rezolvare a situației pe care o experimentează. 

Mai putem fi utili prin a stabili împreună un program de odihnă, de recreere, de activități relaxante sau sportive. Chiar dacă este pandemie și sunt o grămadă de restricții în ceea ce privește desfășurarea activităților sportive, putem oricând să implicăm copiii în activități pe care le putem face împreună, precum mersul cu bicicleta sau cu rolele, badminton, urcatul pe munte sau chiar simpla plimbare în parc. Beneficiile mișcării, în special în aer liber, sunt incontestabile și vor contribui la diminuarea stresului și a anxietății, dar și la obținerea relaxării și a stării de bine atât la nivel fizic, cât și la nivel psihic. Toate acestea vor contribui la întărirea sistemului imunitar și vor spori rezistența organismului în fața virusului care ne-a schimbat viețile. 

Și, nu în ultimul rând, este important să nu ne ascundem vulnerabilitățile, să recunoaștem față de copiii noștri că pandemia a schimbat multe lucruri și în viețile noastre, că și noi ne adaptăm din mers, că testăm și descoperim abilități, competențe și rutine noi, că ne străduim să dăm un sens lui acest „a fi”.

Citește și:

Despre coronavirus pe înțelesul copiilor

Ce trebuie să știi, ca părinte, despre Discord

Author(s)

  • Andra Zaharia

    psihoterapeut integrativ și psiholog clinician

    Andra este fascinată de mintea umană, de modul în care ea face și desface, te provoacă sau te împiedică să vrei mai mult sau să acționezi, te sabotează sau îți este cel mai bun prieten. Îi place să dea mai departe ceea ce știe și, atât cât poate, să facă din lume un loc mai bun. Privește fiecare zi ca pe un nou început, ca pe o oportunitate pe care fiecare dintre noi o are pentru a fi mai bine cu sine și cu ceilalți. Crede cu tărie în unicitatea fiecăruia dintre noi și în valoarea personală. Își desfășoară activitatea în cadrul cabinetului privat, având experiență de lucru relevantă atât cu copii, cât și cu adolescenți și adulți. Iar în ultimii cinci ani a implementat cu succes un program de educație psiho-emoțională în cadrul unei grădinițe private. Pentru mai multe detalii și informații puteți accesa pagina de Facebook Psiholog Andra Zaharia.