În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce nu doar volumul de muncă contează și care sunt și ceilalți factori implicați în apariția sindromului de burnout.
– Ce este munca ”emoțională” și în ce măsură poate fi epuizantă.
Până în acest moment am primit destule atenționări despre creșterea incidenței burnout-ului și despre consecințele lui nu tocmai plăcute; să-i previi însă apariția nu este la fel de ușor. Mai întâi, trebuie să știi ce-l cauzează. Și, în ce privește această chestiune, cele mai multe informații existente deja nu sunt în totalitate clare. Chiar și definiția dată de Organizația Mondială a Sănătății („gestionarea ineficientă a stresului cronic la locul de muncă”) nu-ți dă mai multe indicii despre cauzele burnout-ului, în afara celei evidente deja: stresul.
Christina Malasch, profesor la Berkely, cea pe care putem s-o numim, fără griji, „mama conceptului de burnout” pentru munca ei de pionierat în acest domeniu, atunci când a încercat să aplice niște rigori academice acestui subiect, explică în cercetarea ei că există „șase paliere diferite ale vieții la birou care influențează în mod direct fenomenul de burnout”.
În timp ce volumul exagerat de muncă tinde să rămână cea mai obișnuită cauză a stresului la job, cercetarea arată clar că, dacă ignori celelalte cinci cauze, nu vei reuși să eviți să ajungi la burnout (nici tu, nici colegii tăi din companie).
Iată care sunt cei șase factori care îți arată dacă te afli sau nu într-o fază de burnout:
1. O cantitate de muncă copleșitoare.
Volumul prea mare de muncă declanșează de unul singur butonul de alarmă; mai există însă și alți doi indicatori care îți arată de ce cantitatea de muncă pe care o ai de făcut te poate duce la burnout. În primul rând, este foarte posibil să ți se fi repartizat niște sarcini pe care tu nu le poți duce la bun sfârșit, pentru că nu ai cunoștințele necesare să o faci.
În al doilea rând, există și munca „emoțională”, cea care are scopul de a sprijini oamenii: aceasta te poate extenua, pentru că exprimarea emoțiilor care sunt incompatibile cu mediul tău de muncă (cum ar fi să liniștești un client traumatizat) este pur și simplu epuizantă. Dacă vrei să-ți menții volumul de muncă în parametri care să nu-ți facă rău, fii atent la cantitatea, dificultatea și încărcătura emoțională a muncii tale.
2. Pierderea controlului.
Controlul este un factor cheie al motivației. Atunci când îl reduci sub o anumită valoare, vei pierde motivația și sentimentul de împlinire, care derivă, în mod normal, din îndeplinirea sarcinilor. Controlul scade la un nivel problematic atunci când nu ai abilitatea să direcționezi sau să modifici resursele de care ai nevoie ca să-ți faci treaba. Sau, pur și simplu, nu ai autoritatea să-ți faci treaba în modul în care crezi tu că este cel mai bine. Monitorizează-ți nivelul de control fiind mereu conștient de cât de motivat ești.
3. Eforturi nerăsplătite.
Dacă nu ești răsplătit în mod adecvat și nici suficient de frecvent, probabil vei sfârși prin a te simți ineficient și vei începe să pui o distanță între tine și munca ta. Compensațiile financiare reprezintă, desigur, o răsplată evidentă, însă recunoașterea meritelor este un factor la fel de puternic.
Aproape 80% dintre angajații care părăsesc un loc de muncă susțin că lipsa de apreciere a fost unul dintre motivele principale pentru care au plecat, iar 60% dintre ei spun că sunt mai motivați de recunoașterea meritelor decât de bani. Uneori, munca în sine poate aduce cu ea o răsplată; de multe ori, suntem motivați de credința că munca pe care o facem este importantă, de faptul că ne facem bine treaba și că învățăm lucruri noi. Un mod simplu prin care poți afla dacă răsplata pentru munca pe care o faci este adecvată este să te întrebi, sincer, dacă te simți mulțumit de jobul tău.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
4. Lipsa de apartenență la comunitate.
Muncești cel mai bine atunci când știi că aparții unei loc. Și asta înseamnă să simți că altcineva îți apără spatele și că ai o persoană cu care poți vorbi dacă munca sau viața nu merg așa bine. Relațiile de business care nu au și o componentă personală sunt, în general, inadecvate. Relațiile de tip conflictual, în special cele nerezolvate, te pot expune, în mod particular, riscului de burnout. Ca să afli dacă ai parte de o comunitate puternică, întreabă-te dacă ți-ar face plăcere să mergi împreună cu colegii tăi la niște evenimente sociale.
5. Tratament inechitabil.
Dacă tu crezi că șeful, liderul de echipă sau compania nu te tratează pe tine sau pe colegii tăi în mod echitabil, te poți afla deja pe drumul către burnout. Angajatorii comunică, prin modul corect de a te trata – sau nu -, cât de mult te apreciază. Exemple de tratament incorect includ inegalitatea în distribuirea volumului de muncă sau a plății, înșelăciune, evaluări și promovări făcute pe alte criterii decât cele de merit. Lipsa corectitudinii duce la burnout pentru că îți creează stres emoțional și alimentează cinismul pe care-l manifești în legătură cu locul tău de muncă. Ca să monitorizezi acest factor al corectitudinii, fii atent dacă te simți sau nu respectat.
6. Constrângerea de a adera la valori greșite.
Ești mai predispus la burnout dacă valorile companiei în care lucrezi nu se aliniază cu ale tale sau dacă firma la care ești angajat acționează neconform cu valorile pe care pretinde că le promovează. Dacă șeful tău sau compania îți cer să faci ceva care nu corespunde valorilor tale, în mod repetat, atunci este foarte posibil să-ți privești slujba cu mult cinism și cu detașare. Un mod simplu prin care poți să verifici acest factor este să te întrebi dacă ești mândru de compania la care lucrezi.
Ca să previi fenomentul de burnout, gândește-te în mod holistic la cei șase factori care duc la el și începe să-i monitorizezi pe fiecare în cel mai simplu mod posibil:
- Muncă prea multă: sunt cantitatea, dificultatea sau încărcătura emoțională prea mari?
- Control: sunt motivat să-mi fac jobul?
- Recompensă: în mod obișnuit mă simt mulțumit de job-ul meu?
- Comunitate: mi-ar plăcea să mă duc la un eveniment împreună cu cei cu care lucrez?
- Echitate: mă simt respectat de companie și de superiori?
- Valori: sunt mândru de compania mea?
Citește și:
De ce sunt recunoscătoare experienței de burnout
Cum poți ajuta pe cineva care se află în burnout, inclusiv pe tine însuți