În următoarele 5 minute vei afla:
– Cum afli cel mai ușor dacă un rol este nepotrivit pentru tine.
– De ce este importantă analiza relației cu proprii părinți în determinarea modului în care ne jucăm rolurile în viață.
Dincolo de tumultul vieții de zi cu zi, există mereu o dorință mocnită de a căpăta mai multă claritate. Mă gândeam că o metodă care sprijină claritatea este analiza obiectivă și subiectivă a rolurilor pe care le jucăm pe scena vieții.
Aceste roluri au menirea de a ne facilita experiența în viață, dar deseori ignorăm calitatea cu care le jucăm. Dacă aceasta contează, și așa lasă de înțeles toți marii înțelepți, înseamnă ca experiența acumulată într-un anumit rol trebuie să fie de o calitate cât mai înaltă, pentru a ne sprijini pe parcursul evoluției. Asta nu înseamnă că, dacă jucăm un rol foarte slab, nu putem învăța multe lecții, doar că procesul este mai lung și mai anevoios.
Mi se pare distractiv să reușim să ne detașăm și să ne analizăm rolurile. În primul rând, le putem împărți în categorii: predeterminate (acela de femeie, bărbat sau alte genuri) și roluri opționale (soție/soț, angajat/antreprenor, amant/amantă, mamă/tată etc).
Dacă te-ai născut femeie/bărbat, ai de învățat cum să-ți joci acest rol cel mai bine. Intervine mereu capacitatea de a înțelege rolul din toate perspectivele și acestea sunt destul de multe. Înveți de la părinții tăi, de la școală, de la prieteni și societate, iar mai nou din social media. Provocarea apare când preiei programele comportamentale eronate din aceste surse și simți că acestea nu te reprezintă cu adevărat. Este foarte simplu să înveți să joci un rol greșit fără să conștientizezi, dar dacă ești atent, recunoști nemulțumirea, singurătatea, îndoiala și confuzia. Nicidecum claritatea și împlinirea.
Poate că acesta este un secret al evoluției: să devii cât mai rapid conștient că mediul transmite tipare nesănătoase, că le absorbi cu ușurință și le manifești. Când le depistezi, ai nevoie de curaj să le schimbi în mod pozitiv și benefic pentru persoana ta, dar și pentru cei din jur.
A analiza cum jucăm un rol predeterminat ține mult de analiza relației cu părinții. Ce ai preluat la nivel inconștient, ce credințe limitative, ce valori care nu te reprezintă, ce frici? Pe baza experiențelor trăite, ce ai dezvoltat ca mecanism de apărare pentru a fugi de suferință? Ești o femeie/ bărbat copie a mamei/ tatălui tău sau ți-ai găsit propriile valori, propriile credințe și te simți liberă/liber?
Rolurile opționale sunt cele pe care le alegi de bunăvoie, în mod conștient sau mai puțin. Identificăm deseori tipare moștenite și în cazul acestor roluri. De exemplu, devii părinte, manifestând aceleași tipare din familia ta, de multe ori fără să-ți dai seama.
În marea noastră piesă de teatru, dacă analizăm fiecare rol cu intenția de a reuși să devenim artiști profesioniști, putem găsi punctele slabe și cele forte, pentru a ne face un plan de acțiune. Enumerăm rolurile și încercăm să le evaluăm cât mai detașați posibil, adică fără să ne identificăm cu ele total, fără să avem așteptări.
Este o abordare holistică cu termeni corporatiști, dacă vrei. Ca la birou, ai indicatori de performanță în funcție de care poți fi evaluat, dar nu ți-i oferă nimeni pe tavă. Este responsabilitatea ta să te cunoști atât de bine și să te accepți complet pentru a reuși să analizezi fiecare rol la nivel mental, emoțional și spiritual. Vei găsi multe „reguli” despre cum să fii un părinte mai bun, un angajat/lider bun etc. Toată viața ai posibilitatea de a învăța în permanență, dar este ideal să o faci trecând prin propriile filtre, cât mai curate și mai clare, care te apropie de adevărul tău. Bineînțeles că procesul este prin trial and error, cu suișuri și coborâșuri, cu momente în care ți-ai da demisia dintr-un anumit rol, cu bucurii și suferințe. Descoperi că singurul indicator de „performanță” vine din suflet.
Când păstrezi imaginea de ansamblu a scenei de teatru și a personajului tău în diferite acte, te poți amuza rememorând evoluția anumitor roluri. Mediul înconjurător ne susține atunci când intenția noastră este să performăm cât mai frumos deoarece, cu cât îți dorești în mod conștient să evoluezi și iubești fiecare rol, cu atât și energia pe care o emani crește în frecvență și exteriorul reflectă interiorul tău.
E frumos că mereu te poți decide să încerci un rol nou, dar totodată te poți găsi în postura de a renunța la un rol de care nu te bucuri din suflet. Multe dintre deciziile noastre vin de la nivel inconștient, de aceea subliniez, din nou, cât de important este să-ți cunoști și să integrezi umbra pentru a funcționa ca o ființă întreagă.
Poate că cea mai importantă întrebare pentru fiecare rol pe care-l joci este: „Cât de multă bucurie îmi aduce acesta?”. O regulă care se desprinde din experiența multor maeștri spirituali ai lumii este: easy is right. Întrebându-te cât îți este de ușor într-un anumit rol, îți dai seama imediat dacă ți se potrivește sau dacă te chinui și nu simți bucurie. Dacă accepți ideea de reîncarnare, sunt multe roluri pe care le-ai mai jucat și în alte existențe și acum doar le perfecționezi, le descoperi noile conotații.
Din această perspectivă, eu simt că joc pentru prima oară rolul de mamă și sunt foarte încântată de această oportunitate care-mi aduce bucurie. Îmi recunosc la nivel subtil influențele mai puțin feminine din alte experiențe, dar le aduc în folosul meu pentru mai mult calm și chiar o detașare sănătoasă în rolul de a crește doi viitori bărbați. Nu uita că poți transforma orice aspect mai puțin pozitiv în ceva util, benefic. Avem puterea de a crea alchimie cu noi înșine și atitudinea este un element de bază.
În aceeași notă, și rolul de a fi femeie este o provocare, pentru că de copil decisesem să urmez modelul tatălui meu. Din această cauză, am preferat să desconsider multe caracteristici feminine și să fiu „bărbată”.
Frumusețea analizei este dată de conștientizările pe care le ai în urma lecțiilor de viață primite, mai ales atunci când ignori roluri importante. Aceste lecții sunt inevitabile, deoarece viața chiar e de partea ta și vrea să fii tu însuți și să evoluezi permanent. Responsabilitatea este mereu la noi, dar preferăm să fugim sau să ne dăm puterea altora. Preferăm să „înotăm” împotriva curentului natural.
E bine să înțelegem că rolurile care nu reprezintă ființa noastră ne aduc suferință și deznădejde, ne țin în acea ipostază de victimă, fără să ne permită să ne bucurăm de viață. Când insistăm să fim sau să facem ceea ce nu rezonează cu esența noastră, ne secăm de energie, ne adâncim în depresie și ajungem să fim pe o scenă lipsită de lumină și voie bună.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Ne întrebăm ce înseamnă iubirea când noi ne chinuim zi de zi în roluri impuse de societate, de familie, de programele mentale, de tiparele și credințele moștenite. Ne piere curajul să fim noi înșine, altfel decât ceilalți se așteaptă de la noi. Ne construim în continuu măști protectoare și ne lipim satisfacția pe fețe, doar pentru a ne conforma și pentru a rămâne în zona de confort. Ne deconectăm de la sufletul nostru, de la esența noastră și devenim păpuși cu sfoara pe scena vieții. Nici nu ne dăm seama că suntem conduși, că ne-am pierdut identitatea și acceptăm orice rol fără cea mai mică analiză.
Rolurile profesionale sunt, în general, cele pe care le îndeplinim doar pentru că așa trebuie, din datorie, iar nivelul bucuriei este foarte redus pentru mulți oameni. Pentru a face pace cu tine în acest caz, și nu numai, poți agrea un compromis temporar. Un compromis născut din iubire de sine.
Este valabil atâta timp cât ești hotărât să înveți să te cunoști, să te descoperi cu darurile și umbrele tale, să te accepți complet, să te transformi din interior, pentru a declanșa schimbarea pozitivă la care tânjești. Doar așa se modifică atitudinea și poți decide că, indiferent de rolul jucat, tu vei da tot ce ai mai bun. E nevoie de încredere în tine și în viață. Conștientizezi că totul e temporar și totul depinde de tine.
În acest fel, îți deschizi ochii asupra lecțiilor cuprinse în acest rol neplăcut, accepți că nimic nu este întâmplător și cauți micile bucurii (colegii simpatici, beneficiile atașate, noile aptitudini învățate). Nu te mai întrebi de ce sunt aici, de ce mi se întâmplă mie, ci înțelegi că poți acumula un feedback despre tine însuți în orice rol. Practici acceptarea și rămâi deschis pentru schimbare, pentru acel moment când inima și mintea se aliniază și știu că ai găsit un nou rol care te împlinește.
Nu uita, easy is right și ființa ta va ști când trebuie să schimbi rolul. Trăiește în prezent și nu pune presiune pe cum trebuie să arate viitorul rol. Ești într-o aventură în care-ți descoperi treptat geniul. Ai încredere in tine, în viață și în felul în care ea curge conducându-te mereu prin rolurile de care ai nevoie pentru a evolua. Poți privi exemplul marilor actori și cum au evoluat rolurile lor de-a lungul timpului. Nu au fost de la început câștigători de Oscar.
Așadar, joacă-te cu această analiză având compasiune și iubire față de tine. Privește cu inima deschisă și îndrăznește să te simți vulnerabil. Cu toții trecem prin aceleași experiențe și putem înceta auto-sabotajul și victimizarea pentru a ne bucura împreună de viață. Vom evolua și rolurile vor căpăta o nouă valență, fiind îndeplinite din inima, cu intenția de a fi in serviciul umanității ca un tot, creând sinergie și comuniune.
Citește și:
Rolurile feminine: cum decidem în ce filme vom juca de-a lungul vieții