În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce multitudinea de opțiuni nu este neapărat benefică pentru echilibrul nostru interior.
– În ce fel ne influențează consumerismul viețile și ne îndepărtează de atingerea esențialului.
În toată învălmășeala asta din pandemie, cred că ne-am pus cu toții problema ce este esențialul.
În zilele și nopțile alea când stăteam închiși în casă și când totul părea atât de incert (nu doar părea, ci era!), am înțeles că e esențial să avem oamenii dragi alături. E esențial să avem libertate de mișcare. E esențial să avem de mâncare și o casă cât de cât confortabilă. E esențial să ne respectăm ritmul biologic, să avem ajutor emoțional și un umăr pe care să plângem atunci când simțim nevoia.
Dintr-o dată, ne-am oprit din fuga după lucruri și ne-am dat seama ce e important.
Tot atunci a fost momentul când am înțeles că-mi doresc acest esențial în fiecare zi. Nu-mi mai doresc să aștept vacanțele ca să fim împreună. Nu-mi mai doresc să aștept weekendurile pentru distracție și lenevit dimineața în pat. Nu-mi mai doresc să fiu pe fugă.
Deși îmi simplific viața de vreo două ani, încă nu pot spune că am ajuns acolo. Încă nu-mi respect ritmul normal al corpului meu și încă fug uneori după iluzii deșarte.
De ce ne îndepărtăm de ce este esențial pentru noi?
În cartea sa Esențialismul, disciplina de a urmări mai puțin, Greg McKeown definește câteva lucruri care ne trag în cursa asta pentru “mai mult și mai mult”:
Avem prea multe opțiuni. Toate par bune pentru noi (sau sunt făcute să pară bune, gândește-te la o reclamă), multe dintre ele sunt foarte sclipitoare. Pur și simplu, ne iau ochii.
Ne spunem că e mai bine să avem multe opțiuni, să avem de unde alege, dar oare așa e?
Când avem prea multe opțiuni, obosim și încercăm să le bifăm pe toate. Înghesuim planuri și planuri în zilele noastre, care sunt de doar 24 de ore.
Presiunea socială. Ne comparăm cu vecinul, ne comparăm cu generațiile anterioare (să dovedim că putem mai mult, așa-i?). Punem presiune pe noi și punem presiune socială și pe copiii noștri de a fi în rând cu lumea, orice ar însemna vorba asta.
Cred că o facem pentru a ne simți în siguranță (e mai sigur să nu fii foarte diferit de turmă). Uneori, o facem din obișnuință și pentru că așa au făcut multe generații înainte de noi. Iar partea bună e că tot noi putem să ne oprim.
Am putea să ne eliberăm de obligațiile sociale pe care le creăm și perpetuăm. Am putea să redefinim societatea (la nivel mic, cel puțin) și să învățăm, noi și copiii noștri, că spațiul și ritmul personal e important, că solitudinea e binevenită uneori, că fiecare are limitele sale și că un “Nu” cinstit nu înseamnă lipsă de iubire.
Și al treilea lucru care ne îndepărtează de ce e important pentru noi e ideea că “Le putem avea pe toate.”
Cu puterea minții, da, chiar le putem avea pe toate. Și, da, le merităm pe toate. Dar sigur asta ne dorim? Sigur ne face bine să le avem pe toate? Sigur am fi mai fericiți sau mai împliniți dacă le-am avea pe toate?
Consumerismul se bazează pe ideea asta: “Totul e doar să vrei, depui un pic de efort și ai”. Dar la ce te ajută? Te aproprie de oamenii tăi dragi? Te aduce mai aproape de esențialul tău?
Răspunsul e foarte subiectiv și ține de fiecare dintre noi.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Cum facem să ajungem la esențialul nostru și să rămânem acolo?
Pandemia ne-a ajutat să înțelegem ce e important pentru noi, însă vine și timpul când trebuie să avem grijă să nu intrăm iarăși în aceeași cursă fără sfârșit.
- Putem să spunem mai des ”Nu”. Fără frică și fără vinovăție, oamenii tăi te vor înțelege;
- Putem să ne eliberăm de lucrurile nefolositoare din casă;
- Putem să ne concentrăm doar pe activitățile cu adevărat folositoare. Poate că știi de tehnica Pareto;
- Putem să fim sinceri cu noi și să ne întrebăm de fiecare dată de ce facem un anumit lucru (o fi presiune socială?);
- Putem să fim atenți la oamenii cu care ne înconjurăm. Să rămână doar cei dragi!
- Putem să ne oprim să respirăm și să avem încredere că “nu pierdem trenul”.
Cum spuneam mai sus, nu e mereu ușor să faci toate aceste lucruri, mai ales după ce ai fost obișnuit multă vreme să funcționezi într-un fel anume.
Mie sigur nu-mi vine ușor, deși pe buze îmi stă întrebarea: “Ce poate fi atât de complicat?”.
Însă, racordându-ne din când în când la instinctele noastre primare, care știu de ce avem nevoie ca să fim bine, vom reuși să ne întoarcem înapoi “Acasă”. La starea aceea de liniște interioară când știi că ai tot ce-ți trebuie la îndemână.
Citește și:
Cum am ajuns, după secolul vitezei, să tânjim la slow living?