În următoarele 4 minute vei afla:
– Despre încă un motiv valid pentru care ar trebui să optezi pentru terapie.
– Cum te impactează suferințele strămoșilor tăi și ce trebuie să faci pentru a nu le transmite mai departe.
Când auzim cuvântul traumă ne gândim la decese, accidente, crime sau violuri, dar trauma înseamnă, de fapt, orice durere căreia nu i s-a permis să fie simțită și care nu a fost integrată în interiorul nostru, pentru că era prea dificil de gestionat. Din păcate, avem tendința de a fugi de ceea ce simțim, ne disociem de emoțiile noastre, dar acestea ajung să fie simțite de urmașii noștri.
Venim pe lume prin intermediul părinților noștri, de la care primim darul vieții și care, la rândul lor, au primit viața de la bunicii noștri și așa mai departe. Nu ne dăm naștere singuri, suntem interconectați cu cei care au fost înaintea noastră și acest lucru presupune faptul că preluăm inclusiv durerile strămoșilor noștri. Epigenetica ne evidențiază faptul că noi moștenim gene care au fost modificate în urma traumelor trăite de strămoșii noștri.
Trei generații împart în același timp același mediu biologic, și prin modificările genetice care apar în timp ce se află în pântecul mamei, fătul se pregătește pentru viața extrauterină, astfel încât să dețină trăsăturile de care va avea nevoie pentru a se adapta unui nou mod de viață.
Astfel, prin aceste modificări epigenetice, devenim apți la nivel biologic să facem față traumelor pe care le-au trăit părinții noștri. Suntem pregătiți pentru niște factori de stres asemănători, deoarece ne naștem cu un set specific de instrumente care ne ajută să supraviețuim.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
De ce se transmite trauma către urmași?
Deși pare de necrezut, trauma se preia din iubire. Este vorba despre o formă de iubire inconștientă față de un strămoș căruia vrem să-i transmitem că nu e singur în suferința lui, sau unul care a fost o rușine pentru familie, ori poate unul care nu și-a dat voie să-și simtă vinovăția. Iar noi, în calitate de fii sau nepoți, ne vom reprezenta acei strămoși.
Unii dintre noi suntem mai permeabili și mai sensibili, iar astfel poate avem o conexiune mult mai profundă cu acei membri ai familiei noastre care au fost excluși/respinși sau judecați, și din dorința de a le arăta că o să fim alături de ei în suferința lor, nu-i lăsăm să treacă singuri prin asta. Așa ajungem să le repetăm destinul sau să simțim ceea ce ei nu și-au dat voie să simtă.
Ne iubim foarte mult familia și avem fidelități inconștiente față de unii membri ai săi, copiindu-le greșelile, dramele, și astfel retrăind povestea lor.
Dacă vrei să afli dacă ai astfel de loialități față de familia ta, poți începe prin a te întreba următoarele:
• A mai trăit cineva din familie ce simt eu?
• Seamănă comportamentul meu cu al vreunui strămoș?
• Simt că am o conexiune aparte cu unul dintre predecesorii mei?
• Am vrut dintotdeauna să apăr vreun membru al familiei mele, fiindcă mi s-a părut că este nedreptățit ori dat la o parte din familie?
Cum se transmite trauma din generație în generație?
De cele mai multe ori, trauma se moștenește în mod inconștient, după anumite “ordine ale iubirii”, așa cum le-a numit Bert Hellinger, fondatorul metodei constelațiilor familiale.
Fiecare tragedie familială se bazează pe o încălcare a legilor care guvernează sistemul familial.
Familia este un sistem de conexiuni și interdependențe, care există între membrii acestui sistem. Atunci când se dezechilibrează sistemul, aceste principii sau legi vor încerca să-l repună la loc prin apariția în mod inconștient a unei persoane din generațiile viitoare care să repete anumite povești de viață și evenimente traumatice.
Legea apartenenței spune că fiecare membru are același drept de a aparține sistemului din care face parte. Iar dacă cineva din familie este exclus, o persoană din generațiile viitoare va lua locul persoanei ce a fost excluse, pentru a aminti că există cineva care a fost exclus din sistem.
A doua lege este legea ordinii și face referire la faptul că viața este un dar și este cel mai mare dar pe care-l poate primi cineva. Acest dar a fost oferit către noi, de către părinți, și astfel parinții sunt mai mari, iar copiii sunt mai mici.
Cea de-a treia lege, legea echilibrului, spune că o relație de succes cu altă persoană este dependentă de existența unui schimb permanent și a unui echilibru între a da și a primi. Excepție fac relațiile dintre părinți și copii în care părinții oferă și copiii primesc.
Atunci când un copil vine pe lume, acesta va avea nevoie de un îngrijitor, care să-i ofere iubirea și atenția cuvenite. Este posibil ca, uneori, aceste nevoi să nu fie îndeplinite deloc sau, în cel mai bun caz, să nu fie îndeplinite suficient. Motivele pentru care părintele nu oferă grija și iubirea sa copilului pot fi diverse. Poate nu le-a primit nici el sau poate n-a știut cum s-o facă. În constelațiile familiale, nu căutăm vinovați, ci avem ca sarcină să găsim locul în care s-a întrerupt curgerea iubirii în sistemul familial.
Când ne vom fi eliberat de traumele predecesorilor noștri, aceste “ordine” vor putea curge lin și vom fi primiți cu iubire. În acest mod, putem deveni conștienți de valoarea noastră personală, de cine suntem noi cu adevărat, de faptul că avem un loc sigur în cadrul familiei, iar dorința de a primi validare din exterior nu va mai fi la fel de arzătoare. Datorită acestui proces, nu ne vor mai fi necesare relațiile de codependență pentru a ne satisface nevoile și ne vom simți mai integri. Atfel, ne vom raporta ca de la egal la egal în relațiile personale, asigurând astfel echilibrul dintre a oferi și a primi.
Metoda Re-Generation (Integrative Self Process)
Ca urmare a peste 15 ani de practică în cabinet cu clienții mei și în grupurile de terapie familială și sistemică, mi-am creat propria metodă de lucru cu trauma transgenerațională. Aceasta include mai multe abordări terapeutice, printre care: constelațiile familiale și sistemice, elemente din Internal Family Systems (Harvard University), psihoterapie integrativă, hipnoterapie, metoda Sedona, EMDR, Somatic Experiencing și altele.
Am ales să o numesc Re-Generation pentru că acest cuvânt reprezintă repararea, reînnoirea și revitalizarea. Îți poți imagina metoda mea ca pe un copac, unde rădăcinile reprezintă strămoșii, tulpina semnifică primii ani de viață și relația cu părinții, floarea simbolizează cine ești tu astăzi, fiecare petală fiind câte un rol, o mască a ta, iar frunzele personifică emoțiile, deoarece sunt în continuă schimbare: cad, se usucă, exact ca și emoțiile noastre.
În spatele copacului, există un soare luminos, pe care-l numim Sine și este de fapt esența ta profundă. Atunci când razele soarelui strălucesc, vor crea contextul perfect ca și fructele să-și facă apariția, acestea simbolizând roadele pe care le culegi în această viață, precum și creațiile tale.
Pe lângă faptul că este o metodă unică în lume, cel mai mare avantaj al abordării mele terapeutice este acela că se potrivește oricui dorește să evolueze, să învețe să se iubească pe sine, să-și ridice nivelul de acceptare față de viață și să rămână în starea de creator conștient al propriei vieți.
Așadar, dacă îți dorești să vindeci în profunzime atât rănile tale, cât și rănile sistemului tău familial și să înveți să culegi cele mai roditoare fructe din viața ta, Re-Generation este metoda terapeutică care te poate sprijini să parcurgi cât mai rapid călătoria ta de vindecare.
Citește și:
Generația atotputernicilor sau generația Burnout
10 comportamente toxice ale părinților care determină copiii să devină adulți disfuncționali