În următoarele 5 minute vei afla:
– Cum te poate ajuta sinceritatea să slăbești?
– De ce nu ne vine să devorăm broccoli la supărare.
Am remarcat, de-a lungul timpului, că oamenii apelează la serviciile și sprijinul unui nutriționist din mai multe motive, deci nu doar pentru că-și doresc să slăbească. Poate fi o măsură pe care au tot amânat-o, ba după ce crește copilul, ba după ce trece vara sau după ce renovează prin casă. Sau pot decide să facă un pas care să le schimbe viața pentru că “așa nu se mai poate”. Au o profundă nemulțumire față de imaginea lor în oglindă și, când “le ajunge cuțitul la os”, pun mâna pe telefon și își fac o programare. Mai pot decide să vină dacă trec printr-un moment greu în viață: au ieșit dintr-o relație și simt nevoia să o ia de la zero; au primit un diagnostic nefavorabil de la medic, trec de o anumită vârstă și vor să-și asigure o bătrânețe fără boli.
Motivația de la suprafață: slăbitul.
În spatele dorinței de a pierde niște kilograme, se mai află ceva. Un ceva mult mai important, de fapt. Aș spune că motivația profundă a oamenilor cu care lucrez este că vor sa se împrietenească cu ei înșiși. Nu mai pot trăi în dezechilibru cu propriile trăiri. Nu mai pot să fugă de ei, de părțile lor mai urâte/lacome, nu mai suportă dialogul interior negativ pe care-l au zi de zi.
Aș spune că oamenii care vin la nutriționist caută, de fapt:
– un stil de viată sănătos;
– echilibru;
– organizare;
– structură.
Oamenii caută să aibă un stil de viață sănătos, caută să fie organizați cu mesele, caută validare de la un specialist care să le ateste că felul de mâncare adoptat este unul potrivit lor și, în primul rând, sănătos pe termen lung. O bună parte din cei care vin la nutriționist caută, de fapt, un magician care să le ia acele kilograme acumulate într-o viață în câteva ședințe, ca prin farmec.
Este oarecum delicat să recunoști că mănânci mult, că mănânci “prostii”, că mănânci din lipsă de afecțiune sau de alte bucurii ale vieții și atunci cauți să delegi rezolvarea acestor probleme altcuiva. Din păcate, cel care trebuie să pună în aplicare sfaturile primite este tot persoana în cauză. Dar asta mai înseamnă ceva: odată cu responsabilitatea, vine și satisfacția de a ști că rezultatul frumos îl obțin grație propriului efort.
Legătura dintre mâncat și emoții
Un nutriționist competent îți poate da cele mai bune sfaturi din lume. Îți poate face cel mai eficient plan de a mânca, dar, din păcate, atunci când deschizi ușa casei tale, ești doar tu cu frigiderul. Față în față. Și fiecare își duce propria bătălie. În slăbit, nu e niciodată vorba despre mâncare. 80% e vorba despre emoții. Despre cum vezi drumul asta de mâncat sănătos. Despre cum te poziționezi.
Pornești la drum cu rațiunea unui adult sau scuzele unui copil de opt ani? Cu asumare personală sau cu dat vina pe cei din jur? Sinceritatea este esențială. Atât sinceritatea personală, cât și în relația cu nutriționistul. Nu e nimic mai umilitor pentru un nutriționist decât să-l informezi că mănânci conform planului, că totul este în regulă, iar la cântarul lunar să ai aceleași kilograme sau eventual mai mult. Minciuna aia care plutește în aerul din cabinet doare. Pentru mine, asta se traduce în frustrare personală. Simt că nu am putut ajuta persoana respectivă să se împrietenească cu ea însăși, n-am putut-o ajuta să aibă acel declic.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Hrană, stil de mâncat și psihic
Având în vedere că noi suntem un tot unitar, legătura dintre psihic și pofta de mâncare este una foarte strânsă. Mâncarea ne însoțește pe parcursul vieții, inclusiv în momentele când ne simțim veseli sau triști. Mâncăm de 4-5 ori pe zi. Și asta zi de zi. Deci gândul nostru se îndreaptă foarte des spre mâncare. Exceptând persoanele care au o latură de anorexie mai pronunțată, de fiecare data când suntem triști sau obosiți, vom căuta surse consistente de hrană, cum sunt dulciurile și grăsimile. Nimeni nu se repede într-o căpățână de broccoli la supărare. În schimb, dulciurile sau alimentele de tip fast-food sunt preferate mereu în astfel de situații. Starea psihică determină ce punem pe farfurie, însă modul neglijent în care mâncăm ne induce, la rândul său, o stare de tristețe sau oboseală. Deci legătura este clar una biunivocă.
Momentele de revelație și schimbarea
Momentele de revelație, acele ”trebuie să schimb ceva”, vin fie din comparația cu alții, fie din comparația cu noi înșine. De obicei, cu alții de bine și cu noi înșine de rău. Cred că, pentru a face schimbări în modul în care mâncăm trebuie ca programul de mese să fie început într-o perioadă favorabilă, în care chiar putem să muncim pentru acest scop.
Un program de nutriție personalizat înseamnă, în primul rând, un program adaptat preferințelor alimentare și specificului alimentar ale unei persoane. În același timp, analizele de sânge, numărul de kilograme, programul de gătit sunt și ele importante în alcătuirea planului alimentar. Eu le spun oamenilor cu care lucrez că nimic nu este obligatoriu, nici un aliment. Dar, per ansamblu, trebuie să avem o diversitate care să ne asigure toți nutrienții de care avem nevoie. De multe ori, sunt întrebată de persoanele cu care lucrez dacă sunt psiholog. Nu sunt, dar un nutriționist trebuie, în primul rând, să știe să asculte, să poată citi printre rânduri, să intuiască adevăratele problemele din spatele scuzelor sau tăcerii persoanei din fața sa. În plus, pe tot parcursul procesului de reeducare alimentară, nutriționistul trebuie să știe să motiveze și să încurajeze persoana respectivă. Apropierea de “pacient” este foarte importantă. Altfel accepți un sfat, o critică de la cineva care ți-e aproape și la bine, și la greu.
Marele avantaj al nutriției corecte
Când cineva se află pe drumul bun, cu un regim alimentar potrivit și sănătos, se recâștigă pe el însuși. Își câștigă încrederea în el. Se ferește de boli, își asigură confortul de zi cu zi cu corpul lui. Devine mai activ, se poate juca cu copilul lui sau cu câinele, fără să simtă că face un efort deosebit. Dar, pe lângă toate astea, scapă de acea voce interioară sâcâitoare care-i reproșează că nu e în stare de nimic, că nu se consideră pe sine o prioritate, că nu are timp de el în viața lui. Oamenii încetează să-și mai spună vorbe urâte, să fie dezamăgiți de ei.
Pacea aceasta interioară merită orice efort. Viața este prea scurtă ca să fim mereu dezamăgiți și în conflict cu noi, iar mâncatului sănătos nu este atât de greu pe cât se spune, dacă ai alături persoana potrivită care să te ghideze.