În următoarele 7 minute vei afla:
– Despre mentalitatea culturii medicale în legătură cu privarea de somn.
– Ce alimentează medicii să performeze în cadrul unei gărzi de 24 de ore.
Când ne gândim la burnout, ne vin în minte, în mod invariabil chipurile oamenilor care lucrează în corporații – și pe bună dreptate, deoarece cultura contemporană a glorificat performanța cu prețul extenuării și lucrul peste program, iar expresia “sunt ocupat” ne face să ne simțim importanți. Însă, adesea, uităm de un domeniu profesional pentru care burnout-ul este implicit jobului, și anume de cel medical.
Dacă ai ajuns vreodată noaptea la urgențe, poate ai aflat că medicul care te-a tratat făcea o gardă de 24 de ore sau poate ai un doctor în familie și știi programul draconic al cadrelor medicale. Iar dacă la asta adăugăm și contextul pandemiei, în care tot personalul din spitale a fost suprasolicitat fără drept de apel, ne dăm seama că de fapt acești oameni, pe care-i judecăm atât de aspru pentru fiecare greșeală, sunt niște veritabili eroi, care dau dovadă de foarte mult control în situații de extenuare.
“Încă din timpul facultății, studenții la medicină sunt obișnuiți cu o durată redusă a somnului, din cauza volumului amplu de studiu și a programului încărcat. După terminarea pregătirii din facultate, rezidențiatul aduce o nouă schimbare a stilului de viață și inevitabil a programului de somn. Există aici, totuși, niște diferențe între specialitățile chirurgicale și non-chirurgicale – fiind considerat în unele studii că programul de lucru este mai lung, în medie, pentru cele chirurgicale.
Programul de lucru pentru medici în România este comparabil cu cel din majoritatea țărilor europene. Deși programul de șapte ore pe zi pare acceptabil, de multe ori acesta se prelungește, întrucât este specificul profesiei; în unele specialități chirurgicale sunt proceduri care durează uneori și 5-6-7 ore, uneori mai mult. În aceste cazuri, este evident că programul se va prelungi, întrucât sunt pacienți internați, operați sau în tratament care necesită îngrijiri.
Peste programul efectiv de lucru în spital, se suprapune și programul de studiu individual, obligatoriu pentru perfecționare, dar și programul de atribuții casnice. Dar probabil că cea mai acută lipsă a somnului apare pentru cei mai mulți medici odată cu începerea programului de gardă. În timpul gărzii, medicii sunt on-call tot timpul, pentru 24 ore, chiar dacă în unele centre programul se împarte în ture”, explică dr. Ioan Bulescu, medic Specialist ORL cu competențe în somnologie.
Însă privarea de somn a personalului medical este un fapt global, pentru că nici peste Ocean lucrurile nu stau altfel: „Sănătatea și cultura se întrepătrund: ce mâncăm, cât de activi suntem, cât de mult dormim. Când eram la rezidențiat…, circula un mit potrivit căruia oamenii puternici n-au nevoie de somn… Nu este, însă, bine să trăim într‑o societate care susține astfel de practici nesănătoase“, a povestit chirurgul american Vivek Murthy Ariannei Huffington, care l-a citat în cartea Revoluția somnului, publicată de editura Curtea Veche.
“Comunitatea medicală are o cultură de tipul ‘pe jumătate martir, pe jumătate erou’, după cum a descris‑o Brian Goldman, medic la Urgență în cadrul Spitalului Mount Sinai din Toronto. ‘Jack Bauer (după personajul principal din serialul 24) este argoul folosit în spitalele britanice pentru un medic care are grijă de pacienți, deși este treaz de peste 24 de ore’, a povestit Goldman. ‘Faptul că am inventat un termen pentru colegii privați de somn în loc să rezolvăm problema arată că noi, medicii, suntem atât de obișnuiți cu asta, că nici măcar nu‑i mai dăm importanță.’
Cercetătorii de la Școala Medicală Harvard și Spitalul pentru Femei Brigham au studiat efectele privării de somn pe aproximativ 3.000 de medici aflați în primul an de rezidențiat. Numărul maxim de ore în care un rezident lucrează este de 80 ore pe săptămână, dar turele individuale pot ține mai mult de 24 de ore. Cercetătorii au descoperit că în lunile în care stagiarii au lucrat cinci sau mai multe ture mai lungi de 24 de ore, ‘efectele adverse cauzate de oboseală’ au crescut cu 700 la sută, iar cele care au dus la moartea pacienților, cu 300 la sută. Într‑un spital din Pennsylvania, în 2015, o asistentă a ațipit în timp ce hrănea un nou‑născut și l‑a scăpat în cap. Bebelușul a supraviețuit, dar a suferit o fractură la craniu.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Angajații din sistemul de sănătate care sunt privați de somn dau dovadă de și mai puțină acuitate, ceea ce poate avea consecințe grave. James Reason, profesor de psihologie la Universitatea din Manchester, a comparat sistemul de prevenție a culpei medicale cu mai multe felii de șvaițer așezate una peste alta: sunt găuri la fiecare nivel, dar, de obicei, ele nu se suprapun – o asistentă, de exemplu, își poate da seama de greșeala unui rezident și-o poate corecta la timp. Dar când găurile se suprapun, pot duce la rănirea sau chiar la moartea pacientului. Dacă cei implicați nu au dormit suficient în noaptea precedentă, găurile metaforice au șanse mai mari să se suprapună”, scrie Arianna Huffington în Revoluția somnului.
Și totuși, dacă personalul medical privat de somn este o normalitate, atunci cum funcționează sistemul? Dr. Ioan Bulescu consideră că, pe de o parte, medicii funționează pe adrenalină, dar pe de altă parte, acumulează datorii de somn: “Pentru cele mai multe specialități într-un spital mare, garda este de multe ori extrem de agitată, medicii fiind solicitați pentru consultații, internări, intervenții chirurgicale, etc. De multe ori, adrenalina descărcată pe timpul gărzii este de ajuns pentru a combate, o perioadă, lipsa somnului și senzația de oboseală. Această senzație revine, totuși, la sfârșitul gărzii, după 24 de ore de lucru, și se manifestă pentru zile la rând, din cauza așa-numitei datorii de somn. Această datorie de somn apare, în general, atunci când nu dormim cât trebuie, și se acumulează pe timpul mai multor zile, până când, la un moment dat, dormim cât trebuie, realizând astfel un echilibru. Avantajul este că nu trebuie, de obicei, să dormim în plus exact numărul de ore nedormite în timp, însă pentru aceasta este nevoie de un somn de calitate”.
Și totuși, de ce este atât de discutată lipsa de somn a medicilor? Discuția pornește de la profesia medicală în sine, în care principiul este de a nu face rău. Astfel, luând în calcul modificările de atenție și de concentrare care apar din cauza lipsei somnului, ajungem în situația în care considerăm că lipsa somnului la medici poate influența negativ practica medicală, și în cele din urmă, pacienții. Studiile au arătat că riscurile în intervenții chirurgicale sunt mai mari dacă chirurgul nu a dormit un minim de 6-7 ore în noaptea precedentă. Lipsa somnului afectează medicii la fel ca pe toți ceilalți oameni; chiar dacă medicii nu adorm în timpul actului medical, indiferent cât de obosiți sunt, oboseala cronică determină scăderea capacității de concentrare și tulburări de atenție. Astfel, într-o situație ideală, medicii ar trebui să fie bine odihniți pentru a practica în siguranță actul medical. Iar dincolo de riscurile profesionale, lipsa somnului, din orice motiv, reprezintă un factor de risc pentru sănătate în general, pe termen lung fiind asociată cu un risc crescut în dezvoltarea bolilor cardiovasculare, metabolice, neurologice, etc”, conchide dr. Ioan Bulescu.
Și poate ai auzit de povestea din spatele acestei poze celebre, publicată de National Geografic în 1987, în care un doctor monitorizează semnele vitale ale pacientului după o intervenție chirurgicală de 23 de ore, în timp ce colega care l-a asistat doarme pe podea.
Desigur, nu toate operațiile durează atât, nu toate diagnosticele sunt reușite și nu toate poveștile au un final fericit, ca al pacientului de pe masa de operație din acea poza, care a supraviețuit un deceniu întreg chirurgului care l-a operat.
Dar mă întreb când a fost ultima oară când am stat trează timp de 24 de ore? Și cât de ușor mi-ar fi fost să mă concentrez să scriu un articol în acea stare… Dar să salvez o viață?
Dr. Ioan Bulescu este medic Specialist ORL (competențe: somnologie nivel 1 şi nivel 2, chirurgie endoscopică ORL, laser în ORL, audiologie clinică), Doctor în Științe Medicale, Asistent Universitar UMF Carol Davila – Disciplina de Anatomie, și membru al European Sleep Research Society, cea mai prestigioasă Societate de Somnologie din Europa. Medicul efectuează la clinica Medicum consultații de specialitate, dar și endoscopii în somn (în colaborare cu medicul anestezist), fiind unul dintre primii medici care au practicat acest tip de procedură în România și unul din promotorii chirurgiei somnului la noi în țară. În practica actuală, Dr. Bulescu indică această ivestigație pentru toți pacienții care caută o soluție non-CPAP pentru tratamentul sindromului de apnee în somn. Viziteaza https://www.drioanbulescu.ro/.