În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce fel de orgoliu ascund postările pline de fericire din social media.
– De ce acceptarea statutului de victimă într-o relație poate fi o manifestare a orgoliului.
La nivel mental, atunci când ai o minte inchizitoare și sceptică, nu ești cu adevărat sigur pe un fapt expus de alții ca adevăr. Observi tendința inconștientă de a căuta și alte opinii sau chiar de a experimenta înainte de a fi convins de ceva. Este un proces plin de iubire prin care provoci viața și aceasta îți dovedește și dezvăluie adevăruri, în mod mai plăcut sau nu. Pe parcurs, îți dai seama că un adevăr evoluează și descoperi noi și noi fațete. Până la urmă, totul se transformă și evoluează, făcând parte din Univers, pe care tu-l cercetezi pe parcursul vieții.
Este frumos că, în ultimii ani, tot mai mulți dintre noi au început să se întrebe lucruri, să caute dincolo de aparențe și iluzii. Dacă ne luăm după ceea ce se zice, că venim la întrupare pentru a învăța și evolua continuu ca spirite, este un pas normal, pe care fiecare-l face în ritmul lui. După ce cauți în exterior, fără prea mult succes, te îndrepți spre interior pentru răspunsuri. Se trezește în acest fel intuiția și ceea ce-mi place să numesc „busola adevărului”. Aceasta te ajută să simți un adevăr, să rezonezi din interior, să ai un gut feeling pe care înveți să-l asculți. Normal că, la început, intervine foarte des mintea, toate programele înmagazinate, toate dogmele, dar cu cât perseverezi, ți-e din ce în ce mai ușor să faci diferența și să cerni adevărul de minciună, de iluzie. De fapt, cu cât îți deschizi inima mai mult, cu atât se unește cu mintea ta și capeți claritate pe calea ta.
O capcană des întâlnită este aceea de a te agăța de un adevăr, considerându-l absolut. Așa cum menționam, sunt multe fațete și absolut totul evoluează permanent, așa că avem de învățat flexibilitatea, adaptarea continuă, care de fapt fac parte din evoluție. Este ca și când te lași să curgi fără să opui rezistență, doar cu o încredere totală în viață, care-ți demonstrează sau demontează adevăruri.
De ce ne agățăm de multe ori de propriile adevăruri din mintea noastră? Din perspectiva mea, foarte multe piedici pe care le întâmpinăm sunt create de propriul orgoliu, mascat atât de bine încât, de multe ori, nu-l recunoaștem. Cum se definește orgoliul? În DEX găsim – ”părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială, îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. Opinie foarte avantajoasă, asupra valorii sau importanței personale, care depășește aprecierile altora”.
De ce depășește aprecierile altora? De ce nu se poate ca ceilalți să fie oglinzi drepte care să te îndrume spre o variantă reală a propriei persoane? De ce se creează o distorsiune? Ajungem să ne vedem orgoliul abia atunci când devenim destul de conștienți și ne analizăm cu onestitate viața, dorindu-ne libertate.
A fi atent la tine însuți și a te observa permanent devine o formă de evoluție, deoarece începi să înțelegi ce ți s-a întâmplat până atunci în viață, începi să devii conștient că ai fost complet responsabil. Aduci inconștientul în conștient treptat și recapeți controlul, eliminând tot ce te blochează.
Este un proces continuu. Recunoști limita între smerenie și vanitate. În cele mai apropiate relații, mi-a fost predată lecția smereniei pentru că, la nivel interior, nu acceptam părerea celuilalt și-l desconsideram, chiar dacă în cel mai subtil și inconștient mod, dar cu o aroganță pe care ceilalți o simțeau. Este o rețetă perfectă pentru a atrage relații dificile cu cei din jur. Este o buclă ciudată, pentru că ceilalți nu te trag de mânecă să-ți spună: ”vezi că prea transmiți că ești miezul din gălușcă!”. Ceilalți doar reacționează și oglindesc această reacție la ceea ce simt din partea ta. Ești singur cu lecția aceasta și o înveți atunci când te doare cel mai tare și te întrebi ce e cu tine și relațiile tale. Atunci ai ocazia să îmbrățișezi smerenia și responsabilitatea. Orgoliul poate alege cuvinte frumoase, dar nu poate ascunde frecvența tonului său.
Acceptarea victimizării din orgoliu ascunde jocul călău-abuzat care, atunci când se desfășoară, aduce suferința la o cotă înaltă. Aparent te ascunzi sub masca sacrificiului, a celui bătut de soartă, când de fapt ești jucat pe degete de orgoliu. În perspectiva mea, cei care-și însușesc un statut de victimă în propria viață sunt scufundați în propriul orgoliu bine ascuns.
Sunt multe fețe ale orgoliului. Simplul fapt că gândești despre cineva că e cam ciudat și-l judeci este tot orgoliu. Poți să fii de acord cu cineva sau să analizezi de ce nu ești. În momentul în care emiți o judecată, deja vorbește orgoliul. Este o linie fină între a-ți expune o părere ca o constatare și aceea de a o lansa ca pe un adevăr pe care tu îl știi, iar celălalt e inferior că nu-l vede și nu-ți dă dreptate.
În căsnicia mea am făcut asta deseori, mi-am expus păreri care nu erau aceleași cu ale soțului și apoi m-am supărat. Este un joc simpatic al orgoliului care te păcălește cu brio. În mintea ta crezi, uneori, că deții adevăruri și dai peste nas celor care nu sunt de acord cu tine. Haios de urmărit. Ușor de judecat. Greu de stat pur și simplu neutru, în starea de ”curgere” în care poți trece ceea ce auzi sau citești prin propriile întrebări și analize. Intuiția este un ajutor excelent în combaterea orgoliului, deoarece îți aduce claritate. ”Ce-mi spune intuiția despre ce aud de la X?”.
Acceptarea faptului că sunt oameni care au evoluat mai mult, au o cunoaștere și o înțelegere mai vastă decât a ta este o trecere peste propriul orgoliu. Înțelepciunea este prețioasă și doar când lași orgoliul deoparte ai acces la ea prin diferite căi. Pentru aceasta este nevoie de onestitate cu tine însuți și de o curiozitate vie care-ți permite să-ți pui întrebări, mai ales atunci când pari convins că stăpânești un adevăr. E nevoie să-ți cunoști mintea și modurile în care aceasta te poate păcăli ținându-te în închisoarea vechilor ei programe familiare.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
O altă fațetă a orgoliului o găsești analizând propria autenticitate la limită cu vanitatea. De când mă știu, a trebuit să mă cenzurez în a fi autentică. Adică sinceră, împărtășindu-mi deschis gânduri, emoții, bucurii. Spre exemplu, mi-ar plăcea să scriu câteva articole despre studenția mea la Paris, despre ma belle vie din Franța, despre zecile de călătorii și ce am simțit în fiecare loc vizitat de pe această planetă. O voce implantată adânc îmi spune că aș fi interpretată ca o răsfățată a sorții și aș stârni invidie. Am fost învățată de mică să ascund aceste bucurii sufletești pe care viața mi le-a dăruit cu mărinimie. Era cumva normal pe acea vreme, imediat după revoluție. Aceasta cenzurare a hrănit un program mental în subconștient și, pe ascuns, vanitatea s-a mărit, umbra a prins putere. Orgoliul se ascunde în ceea ce nu spui. Tu cum ai obișnuit să te cenzurezi? Dacă înlocuiești acest program, cine ești, de fapt?
Și opusul este valabil dacă urmărești persoanele publice care vorbesc doar despre viața lor „minunată” pe social media și care manifestă vanitatea ascunzând de fapt tristețea, durerea din suflet, construind o falsă imagine care vinde.
Mă întreb dacă sentimentul de invidie este legat de orgoliu. Dacă mă gândesc că cel care simte invidie se consideră, de fapt, o victimă că nu beneficiază de ceva, da poate fi o legătură.
Deci o capcană importantă în calea îmbrățișării adevărurilor și evoluției noastre este orgoliul, sau cum spune o replică celebră a lui Al Pacino în filmul The Devil’s Advocate (Pact cu diavolul): „Vanity is definitely my favorite sin” (”Orgoliul este cu siguranță păcatul meu favorit”).
Manipularea mentală la orice scară este ușor de realizat ținând cont că marea majoritate a oamenilor au un orgoliu foarte mare. Urmărește puțin diviziunea și segregarea care se creează în aceste vremuri. Cât orgoliu observi de ambele părți?
În încheiere, îmi doresc să devii conștient de tine însuți și să ai curajul să-ți observi în mod neutru orgoliul la toate nivelurile. Acesta dispare abia atunci când îți dai seama că a te iubi pe tine însuți înseamnă a-i iubi pe ceilalți. Este înrădăcinat în frica care te împiedică să-ți deschizi inima, să ai încredere în viață, în umanitate ca un Tot din care faci parte.
Dușmanul de moarte al orgoliului este iubirea. Doar iubirea îți va oglindi adevărul și vei putea detecta autenticitatea în tot și în toate. Practic, transformându-ți orgoliul, vei fi imposibil de manipulat, deoarece vei primi darul de a deosebi o iluzie de ceva autentic, ceva pur de ceva total impur. Calea ta spre evoluție se va deschide larg o dată cu inima ta.