În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce este investirea familială.
– Cum se pot manifesta copiii nedoriți.
Felul în care suntem tratați ca bebeluși: iubiți, protejați sau acceptați determină felul în care ne vom contura personalitatea, modul în care ne vom integra în societate, ne vom alege profesia și partenerul de viață. Investirea familială reprezintă comoara cea mai de preț pe care ne-o oferă familia încă de la naștere și cu care plecăm la drum.
Aceasta ne modelează încrederea în noi înșine, gradul de optimism și siguranța cu care vom face față provocărilor vieții și modul în care vom reuși să ne revenim după eșecuri și dezamăgiri. De la felul în care arătam, până la atitudinea pe care o avem, cum ne simțim în corpul nostru și cum ne raportăm la ceilalți – toate au legătură cu investirea pe care o primim la naștere. Pentru a înțelege mai bine, voi oferi niște exemple fictive, ce ilustrează mai bine investirea familială și efectele secundare aferente.
De ce este așa de importantă investirea bebelușului?
Fiecare persoană vine pe lume fiind investită simultan în viața psihică, în societate și în succesiunea generațiilor, fiind purtătoarea unei misiuni: să asigure continuitatea familiei din care face parte. Unui copil i se dă un nume, un rol, îngrijire, creștere, educație, tandrețe și i se cere să adere la valorile familiei, să îmbrățișeze așteptările, dorințele, temerile și idealurile ambilor părinți și să le dezvolte mai departe.
Scenariul optimist
Cât de importantă este investirea copilului care urmează să vină și cum aceasta poate influența atât de multe lucruri în viața lui. Dacă ai avut parte de o investire familială bună – ceea ce înseamnă că, încă de la început, părinții te-au planificat, s-au gândit la tine, și-au imaginat cum o să fii și s-au bucurat în perioada de sarcina cu tine. Dacă ți-au oferit un nume cu dragoste, s-au pregatit pentru tine și te-au așteptat cu emoție și mult entuziasm, înseamnă că ai mai mult potențial în viață, o relație bună cu tine și ești o persoană optimistă.
Când nu ești un copil dorit, iar mama nu și-a dorit sarcina
Când a aflat ca este însărcinată, mama și-a făcut toate planurile necesare ca să avorteze, însa când a ajuns în cabinetul medicului s-a răzgândit. Tatăl copilului îi reproșează și acum că el a fost pus în fața faptului împlinit și că nu și-a dorit să păstreze copilul. De altfel, în certurile unor astfel de părinți, apar frecvent astfel de reproșuri: “Dacă optai pentru avort, nu ne mai chinuiam nici noi, și nici el”. Certuri la care, de obicei, asistă și copilul fără să schițeze nimic pe față, ca și cum această investiție familială deficitară îi este foarte cunoscută.
E important să simți că faci parte din familie
Când trăiești o dezinvestire masivă, radicală, care a lăsat urme în inconștient sub formă de goluri psihice, poți simți nevoia obsesivă să le umpli, mâncând mai tot timpul. Iar declarațiile de genul: “Părinții, ambii sunt supraponderali și bulimici, așa poți simți că faci parte din familie” sintetizează nevoia de a fi loial investiției și așteptărilor părinților, întrucât copii vor să semene fizic cu părinții. Cu cât sunt mai asemănători, cu atât simt că aparțin mai mult familiei. Nevoia de a fi incluși și de a aparține familiei este foarte importantă pentru noi.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Când investirea copilului este deficitară, boala poate fi interpretată ca o soluție salvatoare
Sunt momente când boala unui copil îl ajută să primească acea atenție și investire de care nu a avut parte la naștere. Dacă copilul are o relație bună cu boala, atunci beneficiază de lucrul cel mai de pret: investiție fizică și psihică, pentru că ceilalți sunt interesați de el și arată că le pasă. El poate avea cumva acces la mai multă investire din partea tuturor ca să repare ceva ce nu a primit de la părinții lui de la început. Boala poate fi o alegere inconștientă, pentru a primi mai multă atenție, așa simte că există pentru persoanele importante și este mai protejat.
Mandatul familial – misiunea ta inconștientă în viața
A fi părinte trimite la genealogie, la origini, la o identificare cu strămoșii, pentru a putea transmite mai departe istoria familiei. Uneori, mandatul familial poate fi greu de îndeplinit. Așa cum primim o moștenire genetică, la fel primim și o moștenire psihică, venită de la strămoșii noștri. Mandatul familial se referă la misiunea inconștientă pe care părinții o atribuie copilului la naștere: de a repara ceva, de a ține un secret, de a perpetua ceva din acele familii. În ce constă aceasta misiune de obicei descoperim de-a lungul vieții, dar aceasta „misiune” poate fi uneori greu de îndeplinit pentru copil. Sunt situații în care el va fi constrâns să renunțe la propriul vis sau chiar să nu îndrăznească să-și făurească unul, doar pentru a putea satisface dorințele și nevoile neîmplinite ale părinților, care-l împovărează cu acest mandat. Sunt multe cazuri în care copii sunt împinși de la spate să realizeze visele părinților.
Îți este greu să-ți găsești locul și ești într-o continuă căutare
Poate, uneori, simți că nu aparții familiei din care faci parte, că nu le împărtășești suficient valorile și nu-ți este clar care este rolul tău în acest cadru. Ai avut vreodată sentimentul că ești intrus în familia ta? Dacă da, poate în prezent, din teama de a nu retrăi acest sentiment, poți ezita să intri în relații mai profunde cu persoanele din jurul tău. Nevoia de a avea parte de o nouă șansă, un nou început, o nouă viață și o nouă investire te poate convinge să pleci cât mai departe, să te eliberezi de această încărcătură, pentru a putea alege să trăiești așa cum simți, cum îți dorești. Și aici putem exemplifica cu foarte multe persoane, care pleacă din țara de origine în străinătate, pentru a începe o nouă viață.
În concluzie… putem îndeplini așteptările familiei?
Această investire este importantă, pentru că ea ne definește relația cu familia. Asumarea și împlinirea ei depinde și de opțiunea personală din momentul în care ai conștientizat-o și ți-ai dat seama ce implică ea. Însă noi suntem cei care aleg să respecte sau nu valorile preluate de la părinți, și dacă le transmitem sau nu mai departe. Acestă investire ne înscrie într-o istorie, dar poate și să ne inhibe acțiunile și deciziile, sau să ne copleșească dacă acționăm conform ei. Și închei prin a-ți propune să încerci să-ți răspunzi la următoarea întrebare:
Tu din ce categorie faci parte, îți urmezi propriul vis sau pe cel al părinților?
Citește și:
10 comportamente toxice ale părinților care determină copiii să devină adulți disfuncționali
Nicole Kidman: “Când vine vorba de maternitate, nu există bine sau rău, doar copii diferiți.”