În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce sindromul de epuizare fizică și psihică a fost comparat cu abuzul de droguri.
– Care este originea termenului de burnout.


Cu mulți ani înainte ca această pandemie să fi început, lumea deja se confrunta cu o epidemie de burnout. Acum, pe măsură ce pandemia a progresat și s-a amplificat, fenomentul s-a agravat tot mai mult. N-a fost o surpriză pentru nimeni că ratele crescute de burnout s-au simțit mai întâi în rândul medicilor, asistentelor și celorlalți lucrători medicali aflați în linia întâi. Apoi, fenomenul s-a extins și a început să-i includă pe cei care lucrau de acasă, dar și pe cei care activau în primul rând al serviciilor – de la casierii de la supermarket la muncitorii din fabrică și conducătorii mijloacelor de transport în comun. 

Ca să ne înțelegem mai bine experiența proprie de burnout în timpul pandemiei, putem să facem o călătorie în timp și să ne uităm la ce se întâmpla în urmă cu 50 de ani, atunci când au apărut pentru prima dată ideea și noțiunea de burnout. Acest concept a fost dezvoltat inițial pe la mijlocul anilor 1970, de către doi cercetători care lucrau independent, psihanalistul Herbert Freudenberger și Christina Maslach, profesor de psihologie la University of California, Berkeley. 

Lui Freudenberger i se atribuie meritul de a da un nume acestui fenomen, sau cel puțin de a aduce termenul în limbajul modern. În 1970, el lucra la o clinică de dezintoxicare din New York. Făcea ore suplimentare, la fel ca mulți dintre colegii lui, unii dintre ei părăsind însă clinica, ca urmare a unor căderi nervoase (așa cum le numește Pascal Chabot în cartea sa Global Burnout). Obosit, Freudenberger acceptă să plece în cele din urmă într-o vacanță împreună cu familia. Pentru că lucrase foarte mult în noaptea dinaintea plecării, el nu se poate trezi dimineața și pierde avionul, iar vacanța este distrusă. Încercând să dea un sens acestei întâmplări, cercetătorul se înregistrează pe el însuși povestind despre eveniment și, atunci când reascultă caseta, este pur și simplu uimit de furia și de extenuarea pe care le simțea în propria-i voce. 

Decide astfel să examineze atent nivelul de sănătate și starea de spirit a celorlalți lucrători din clinică și, astfel, este îngrozit cât de multe similarități există între aceștia și dependenții pe care îi au în grijă. La acea vreme, termenul de „burnout” era folosit pentru a descrie abuzul grav de droguri, însă atunci când Freudenberger începe să-l folosească pentru a descrie starea lucrătorilor de la clinică, termenul este rapid îmbrățișat de către toată lumea. „Acești oameni au fost distruși de lucuri la fel de toxice ca și abuzul de droguri de care se tratează pacienții lor. Sunt epuziați de atâta muncă, probabil că sunt mult prea entuziaști și visători și, cu siguranță, mult prea implicați în activitatea lor”, scrie Chabot. „Asemenea unui abuz de substanțe, burnout-ul este o maladie a excesului, a lipsei de moderație.”

Termenul de „burnout” are, de asemenea, originea și în explicația lui de „efect al unui incendiu”, așa cum explică Freudenberger: „Ca psihanalist practicant, mi-am dat seama că, uneori, oamenii ard, se consumă, la fel cum o fac și clădirile. Supuși presiunilor unei lumi complexe, resursele noastre interioare sunt consumate ca și cum ar fi arse de un foc; în interiorul nostru rămâne un gol, chiar dacă, la suprafață, noi suntem mai mult sau mai puțin neschimbați… Doar dacă te aventurezi să-ți explorezi eul interior cel mai profund vei fi uimit de forța devastatoare pe care a avut-o acest foc”.  

Între timp, aproape în aceeași perioadă, pe coasta opusă, Christina Maslach tocmai își obținuse doctoratul cu o teză despre cum reacționează oamenii la apariția unei crize și demarase cercetările la Berkeley. Ea și-a început munca intervievând lucrători din sectoarele de servicii, incluzând pe cei din domeniul medical, dar și polițiști sau lucrători guvernamentali, remarcând similitudini între comportamentul și răspunsurile lor. În acel moment, cercetătoarea începe să se întrebe dacă termenul de burnout ar putea să descrie experiențele acestor oameni. Astfel, a descoperit că este vorba mai mult despre un concept psihologic. „Chiar persoanele cu care vorbeam mi-au spus că termenul definește exact ceea ce simt”.

Atunci când decide să-și publice cercetările, are însă dificultăți în a găsi un publisher, de vreme ce editorii revistelor științifice considerau demersul ei ca aparținând mai degrabă științei populare în loc să-l accepte ca pe o cercetare serioasă, demnă de a apărea în revistele academice. 

Așa că, în 1976, ea își publică lucrarea într-o revistă numită Human Behavior. Rezultatul? Cercetătoarea fost pur și simplu asaltată de scrisori. Oamenii spuneau: ”Oh, Doamne! Am crezut că sunt singurul care simte asta. Lasă-mă să-ți spun și povestea mea!”. 

Așa începe cariera Christinei Maslach. „Interesul meu asupra acestei probleme a fost alimentat de experiențele oamenilor cu care am vorbit de-a lungul timpului, și acest lucru se întâmplă și acum”, spune ea. „Am intervievat oameni care erau furioși și supărați și chiar plângeau. Nu e nimic banal aici. Oamenii îmi spun povești despre cum acest fenomen le-a afectat familia și despre cum au luat decizii pe care și-ar fi dorit mai degrabă să nu le ia.”

Astfel, împreună cu Susan E. Jackson, acum profesor la Rutgers, cercetătoarea a dezvoltat Maslach Burnout Inventory (MBI), o schemă frecvent utilizată pentru identificarea și măsurarea fenomenului de burnout. Acest instrument împarte burnout-ul în trei dimensiuni –  extenuarea, cinismul și părerea negativă despre sine și adaugă șase categorii de risc: munca în exces, simțul controlului, recompensă, relații la locul de muncă, corectitudine și alinierea sistemului de valori. 

Acest Maslach Burnout Inventory a fost, de asemenea, cadrul pe care l-a folosit Organizația Mondială a Sănătății anul trecut atunci când a adăugat burnout-ul pe lista internațională a bolilor și problemelor de sănătate. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Bineînțeles, fenomenul de burnout a existat mereu în preajma noastră, în alte forme. Însă pandemia i-a intensificat efectele în mod alarmant. Începând din luna martie, în orașe și comunități din întreaga lume, cu toții ne-am exprimat aprecierea pentru lucrătorii din prima linie din toate domeniile – indiferent dacă activau în spitale sau în magazine alimentare sau dacă aveau grijă ca cei care lucrau de acasă să aibă alimentele și lucrurile necesare pentru casă livrate chiar la ușă. Ei s-au expus riscului infecției, însă au riscat și să cadă pradă burnout-ului, ceea ce s-a și întâmplat în primul val al pandemiei. Și, în scurt timp, fenomenul de burnout a fost subiectul în jurul căruia s-au învârtit discuțiile printre lucrătorii din prima linie, printre cei care lucrau de acasă, cu ochii ațintiți în ecran cât era ziua de lungă, încercând să delimiteze, pe cât posibil, viața de la muncă de viața de acasă. 

Și cu toții am văzut care este prețul pe care ne-a făcut burnout-ul să-l plătim. Un raport, dat publicității săptămâna trecută de către Gallup, arată că nota pe care americanii și-o dau propriei sănătăți mentale a scăzut la cel mai scăzut nivel în ultimele două decenii: doar 34% dintre cei intervievați spun că starea lor de spirit este excelentă, o scădere cu 9 procente față de 2019. Și, cu siguranță, acest burnout va continua să reprezinte o provocare multă vreme după ce pandemia se va sfârși. 

O mare parte din viețile noastre este acum în afara a ceea ce putem controla. Și, de aceea, este cu atât mai important să ne hotărâm ce instrumente și ce strategii putem folosi în viețile noastre de fiecare zi pentru a ține stresul sub control și pentru a evita burnout-ul. Aici, la Thrive, noi le numim „micro-pași” – pași mici, susținuți de descoperiri științifice, pe care îi putem introduce în rutina noastră zilnică, imediat! Avem sute de astfel de mini-strategii și chiar sunt niște pași mult prea mici ca să spui că nu-i poți face! Iată cinci astfel de micro-pași pe care îi poți nota și care te vor ajuta să treci cu bine peste sărbători și să intri în 2021 mai puțin stresat, mai calm și fără teamă de burnout. 

Atunci când te trezești, nu începe ziua uitându-te în telefon. Acordă-ți un minut să te concentrezi asupra planurilor pe care le ai pentru această zi, pentru a-ți aminti motivele pentru care ești recunoscător sau pentru a-ți conștientiza respirația, pur și simplu. 

Practică tehnica de respirație a trupelor SEAL: este o tehnică ce reduce stresul și acționează asupra sistemului nervos parasimpatic, care reduce stresul. Inspiră în timp ce numeri până la patru, ține aerul în plămâni tot atâta timp, apoi numără până la patru în timp ce expiri. 

Stabilește-ți un timp limită în care te uiți la știri la final de zi. Să fim informați poate că ne ajută să fim mai pregătiți în mijlocul unei crize sanitare, însă să stabilești limite referitoare la cât și cum consumi știrile din mass-media te poate ajuta să ai un somn mult mai odihnitor și să privești știrile care te stresează dintr-o altă perspectivă. 

Chiar acum, trimite un mesaj unui vecin sau unui prieten și întreabă-l cum poți să-l ajuți. Să fii de ajutor altora reduce stresul și starea de îngrijorare, și îți poate da acea stare bună și energie pentru că ai putut să ajuți pe cineva. 

Stabilește-ți un moment de final pentru ziua de lucru. Adevărul este că munca nu se termină niciodată, așa că suntem nevoiți să-i declarăm noi un moment de final. Și marchează-l închizând telefonul și punându-l la încărcat undeva departe, de preferat în afara dormitorului… 

Citește și:

Burnout: cum să cazi în gol la nesfârșit

Cronica unui burnout anunțat

Author(s)

  • Arianna Huffington

    fondatoare The Huffington Post, fondatoare și CEO Thrive Global

    Arianna Huffington este fondatoarea și CEO-ul Thrive Global, fondatoarea The Huffington Post și autoarea a 15 cărți, inclusiv "Thrive" și "The Sleep Revolution". În 2016, a lansat Thrive Global, o companie de tehnologie pentru schimbarea comportamentului, cu misiunea de a îmbunătăți productivitatea și rezultatele sănătății.

    A fost inclusă pe lista revistei Time cu cei mai influenți 100 de oameni din lume și pe lista Forbes a celor mai puternice femei. Originară din Grecia, s-a mutat în Anglia la 16 ani și a absolvit Universitatea Cambridge cu un M.A. în economie. La 21 de ani, a devenit președinta celebrei societăți de dezbateri, Cambridge Union.

    Ultimele două cărți ale sale, "Thrive: The Third Metric to Redefining Success and Creating a Life of Well-Being, Wisdom, and Wonder" și "The Sleep Revolution", au devenit instant bestselleruri internaționale.