În următoarele 5 minute vei afla:
– Ce înseamnă să-ți ”hrănești demonii” și cum te ajută asta să faci față fricilor de tot felul.
– Cum îți este de folos ancorarea în prezent în relație cu sentimentul de frică.
Bine te-am regăsit! Nu știu dacă și tu observi cum ești în continuă transformare în această perioadă pe care o trăim împreună, la nivel mondial.
La mine, ceea ce făceam și scriam la începutul anului se transformă treptat și prinde altă formă. Inițial, m-am îngrijorat neștiind ce mi se întamplă de mi se schimbă centrul de interes, dar am înțeles că eu curg înspre noi variante ale mele, că înțeleg lucrurile la un alt nivel și e normal să mă transform permanent.
Ceea ce rămâne constantă este decizia de a mă pune în serviciul celorlalți pentru a-i sprijini în transformarea lor. Cu toate astea, îmi dau seama că nu sunt destul de mulți oameni care să conștientizeze imaginea de ansablu, necesitatea de a se cunoaște la nivel profund pentru a se elibera de frică și de mentalitatea de victimă care-i stăpânesc. Totuși, este minunat dacă cuvintele ating câteva suflete și trezesc dorința de autocunoaștere, modificând pozitiv percepția asupra lumii, asupra vieții.
Trăim o perioadă haotică, scriem împreună istorie și avem în noi forța să creăm o variantă îmbunătățită a lumii, spre binele nostru cel mai înalt. Piedica cea mai mare o reprezintă frica, un virus care a fost promovat mult în ultimul timp.
Toate fricile sunt înscrise în ADN-ul nostru și depozitate la nivelul inconștient. Orice s-ar spune, pentru a privi frica în față, ai nevoie de curaj. Am observat că acest curaj se naște din înțelegerea faptului că suntem spirite eterne, că moartea nu este un final definitiv, ci doar încheierea unei experiențe în “Jocul Vieții pe Pământ”. Toți murim la un moment dat, atunci de ce ne este atât de frică?! Darul acestei frici, când o conștientizezi, este acela că te poți concentra să fii prezent și să dai tot ce ai mai bun clipă de clipă, trăind cu bucurie și entuziasm fiecare zi. Reperele tale se află doar în momentul prezent. Când mintea călătorește prea mult în trecut sau în viitor, deja îți pierzi reperele și te lași atras de confuzie, de frică.
Lăsând frica de moarte să te conducă, viața devine un calvar, iar tu – o influență negativă pentru tine însuți și pentru toți cei dragi. Unde mai e bucuria vieții când zi de zi te concentrezi să faci tot ce se poate pentru a nu muri? Este ca un virus în sistemul tău, care conduce tot ceea ce faci din umbră, asigurându-se că tu n-ai parte de bucurie, de liniște, pace, armonie, iubire. Mergând mai departe, poți deduce că cine controlează virusul fricii te controlează pe tine. Poți verifica asta simplu, atunci când depistezi o frică propagată. Te întrebi: “Ce ar face iubirea în această situație?”.
Îți amintesc, pe scurt, că iubirea nu opune rezistență (tot ce faci cu iubire faci pentru că-ți dorești cu tot sufletul), nu are așteptări (nu condamnă pe nimeni, nu ia nimic personal), este total responsabilă (spre deosebire de teamă, care nu-și asumă responsabilitatea), se bazează pe respectul reciproc (crede în celălalt și încurajează cu compasiune), este blândă (bunătatea iubirii conduce la generozitate) și complet necondiționată (îl acceptă pe celălalt așa cum este, fără să impună șiruri nesfârșite de “dacă”).
Am mai menționat în alte articole că totul este energie de o anumită vibrație, cu o frecvență specifică și un anumit tip de informație. Frica, ca emoție, generează o vibrație de o frecvență foarte joasă. Toate tipurile de frici se află acumulate în inconștientul colectiv, care influențează inconștientul individual al fiecăruia.
Așadar, pe lângă fricile tale, ești conectat și la fricile întregii umanități. În sens pozitiv, când transformi frica la nivel individual, ai impact și asupra colectivului. Partea interesantă în această alchimie este că, atunci când conștientizezi și dizolvi o frică, ceea ce se “coagulează” în proces este un dar, o calitate care îți permite să înlocuiești toată energia de vibrație joasă cu una de vibrație înaltă. Este un joc al polarităților pe care, pentru a-l crede, este necesar să-l practici.
Altfel spus, noi, oamenii, avem capacitatea de a debloca frecvențele înalte înscrise în propriul ADN doar atunci când devenim conștienți de fricile ascunse în propriul “întuneric” (inconștient) și avem curajul să le transformăm.
Apelând la imaginație, ne putem imagina frica ca pe o entitate monstruoasă, un balaur din folclor. În budism, există o metodă care te ajută să te eliberezi de frici, se numește “hrănește-ți demonii”. Este vorba de o meditație în cinci pași, care se bazează pe același principiu – orice demon/frică ascunde un aliat, un dar.
În momentul în care o conștientizezi, îi dai o formă și porți un dialog scurt, pentru a afla cu ce este nevoie să hrănești acel demon. Gestul plin de compasiune și acceptare de a-ți hrăni propriul demon, în loc de uzuala luptă cu demonul, îl transformă pe acesta într-un aliat de nădejde care te va sprijini tot restul vieții. Alchimie pură!
Cert este că, oricât de mult luptăm cu o frică, energia aceasta combatantă o face doar să crească în putere și îi conferă (și) mai mult control asupra noastră. Când tot acest proces este inconștient, controlat de programe și credințe limitative moștenite sau inoculate, nu ne dăm seama de ce în viața noastră se manifestă exact ceea ce ne produce frică la nivel conștient.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Pentru a exemplifica, să luăm frica de abandon. Să presupunem că, atunci când erai mic/mică, tatăl tău lipsea mult de acasă și te simțeai abandonat/ă. Timpul a trecut, lucrurile au revenit la normal când tata și-a schimbat serviciul, dar frica ta de abandon a rămas ascunsă în inconștient, ca un mic balaur adormit. Presupunem că printre primele relații adolescentine a fost un băiat/ o fată care te-a părăsit. “Balaurul” a fost activat și a crescut în putere hrănindu-se cu suferința ta. Inconștientul tău are deja un program care spune: “Cei la care țin mă părăsesc mereu”.
Fiind parțial conștient de acest program, activezi un altul, moștenit prin educație: “Trebuie să lupt cu propria frică!”.
Vine momentul în care întâlnești un partener/ o parteneră cu care-ți dorești o relație serioasă și ai vrea să faci ca totul să meargă perfect. Ce crezi? Programul fricii de abandon se activează din inconștient, din întuneric. Scopul aparent al acestei “protecții” de la nivelul umbrei este de a te îndepărta de durere, de suferință, de moarte. Acest “balaur” din întunericul inconștientului are puterea să manifeste în relația ta tot felul de situații neplăcute care pot duce la abandon.
Tu lupți cu frica și-ți spui în mod conștient că așa ceva nu se va întâmpla, îl iubești foarte mult pe partener, faci tot ce este posibil să securizezi relația. Doar că “lupta” în sine nu face decât să dea putere “balaurului” ascuns și hotărât să se hranească cu energia fricii și suferinței tale. Când ți-e lumea mai dragă, partenerul pleacă și spune că nu se regăsește deloc în acea relație ca o închisoare. O contradicție enormă, total ineficientă și distructivă, pe care este necesar să o demontăm, devenind conștienți de prăpastia imensă dintre conștient și inconștient.
Voința ne este divizată și realitatea se manifestă de la nivelul inconștientului unde trăiesc toți balaurii noștri. Deoarece acesta are o putere de manifestare atât de mare, poți accepta că “ceea ce ai în propria viață este chiar ceea ce-ți dorești”, dar de la nivelul ascuns al inconștientului. Total în contradicție cu ce-ți spune mintea conștientă, destul de hilar, nu-i așa?!
Un exemplu actual este vizibil la cei care, din prea multă frică, s-au izolat complet. Când au avut iluzia siguranței, au reluat aparent viața, dar “balaurii” s-au manifestat cu prima ocazie – s-au îmbolnavit, au dezvoltat stări depresive, au rupt relații, au dezvoltat comportamente obsesive, psihoze etc. Și încă nu se văd toate efectele dezastruoase.
În incheiere, îți adresez întrebarea cheie: ești pregătit să-ți deschizi inima și mintea, să devii extrem de curios pentru a te cunoaște și înțelege? Începând cu tine, ajungi să întelegi lumea din jur. Fiind sceptic cu orice tip de informație care-ți este oferită, punând la îndoială chiar și propriile gânduri, îți eliberezi treptat mintea și percepi că ai puterea de a simți viața și tot ce se întâmplă de la un nivel mai avansat, diferit de până acum. Îndoiala este tot o teamă, dar o poți transforma prin o investigare permanentă, care-ți dezvăluie adevăruri (uneori greu de digerat). O minte liberă se joacă în permanență cu îndoiala, dezvoltând discernământul între adevăr și minciună. Astfel, evadezi treptat din mentalitatea de victimă, devii din ce în ce mai liber și capabil să creezi viața pe care inima ta o visează. Îți redescoperi intuiția, acel limbaj plin de iubire al sufletului, îți asculți corpul atât de inteligent dotat, te reconectezi cu esența ta și dresezi toți balaurii, transformându-i în aliați. O minte liberă se ghidează după iubire, deoarece presupune și o inimă larg deschisă, un duo care funcționează perfect împreună. Acceptând și îmbrățișând fricile, faci loc iubirii, bucuriei și compasiunii, care sunt stări naturale ale ființei umane.
Urmăream ieri un film care explică clar și succint ce se întâmplă la nivelul psihicului colectiv atunci când frica este livrată pe toate canalele posibile. Ți-l las și ție aici.
Citește și:
5 cele mai mari regrete pe care le au oamenii la finalul vieții