În următoarele 7 minute vei afla:
– La ce se referă conceptul de ”creier pandemic”.
– Cine ne-a furat capacitatea de concentrare.
Ai mai citit vreo carte bună în ultimul timp? Sau, de fapt, ai mai citit vreo carte în ultima vreme? Dacă și tu ești precum majoritatea americanilor, probabil că răspunsul este mai degrabă nu. Conform unui studiu recent realizat de Pew Research Center, aproape un sfert dintre americani au declarat că, în ultimul an, n-au mai citit nici o carte cap-coadă și nici măcar fragmente dintr-o carte. Capacitatea noastră de concentrare și atenția n-au fost niciodată mai puse la încercare ca în vremurile noastre. Iar asta este de-a dreptul îngrijorător.
Ceea ce nu înseamnă că nu ne informăm. Ca să fim mai exacți, ne înecăm în informație. Dar modul în care accesăm informația — în explozii aleatorii, zgomotoase, fragmentate — nu doar că ne deturnează atenția, dar pur și simplu ne modifică modul în care gândim și felul în care ne funcționează creierul. Și, mai grav decât atât, ne limitează capacitatea de a reflecta și de a gândi în profunzime, de a ne conecta cu ceilalți și cu noi înșine, de a ne accesa înțelepciunea.
Ideea că modul în care procesăm informația contează cu adevărat și are un impact în viața noastră nu este una nouă. Primul capitol al celebrei lucrări Understanding Media: The Extensions of Man, semnată de Marshall McLuhan, se intitulează ”Mediul este mesajul”. Ceea ce înseamnă că, cu fiecare inovație în tehnologia comunicațiilor, avem tendința de a ne concentra pe conținutul comunicării, dar de fapt însăși structura tehnologiei este, până la urmă, mai importantă în modelarea modului în care gândim. Iar asta se întâmplă, adeseori, în moduri de care nici măcar nu suntem conștienți.
Ceea ce se traduce prin faptul că, în prezent, trăim într-un ”ecosistem de tehnologii de întrerupere”, după cum le-a denumit scriitorul Corry Doctorwow. Conform unui studiu realizat de Microsoft, durata medie a intervalului de atenție a omului s-a redus la opt secunde, adică cu o secundă mai scurtă decât cea a unui caras auriu. În apărarea noastră, putem spune că simpaticii peștișori de acvariu nu folosesc Twitter. Sau Facebook. Sau Instagram… Sau… scuzați-mă, vă rog, despre ce vorbeam? Mi-am pierdut șirul gândurilor!
Noul nostru mod de a prelua informațiile din mediu stă la baza incapacității noastre de a ne concentra și de a reflecta profund, întrucât modifică și configurația de bază a creierului nostru.
După cum scrie Maryanne Wolf, în The Guardian, circuitele neuronale care ne permit să citim s-au format în mii de ani de evoluție, permițând „dezvoltarea unora dintre cele mai importante procese intelectuale și afective ale noastre: cunoștințe internalizate, raționament analogic și inferență; empatie și capacitatea de a pune într-un context; analiza critică și generarea de perspectivă.”
Dar în lumea digitală în care trăim și a avalanșei informaționale cu care ne confruntăm, aceste procese profunde de gândire se estompează. „Există o veche regulă veche în neuroștiințe care n-a fost infirmată odată cu trecerea timpului”, scrie Wolf: „dacă nu folosești un instrument, îl pierzi”.
Și chiar în acest moment îl pierdem. După cum scria Nicholas Carr în The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains, configurația creierului nostru se schimbă pentru a oglindi modul în care-l folosim. „Pe măsură ce timpul pe care-l petrecem schimbând mesaje text înlocuiește timpul pe care-l petrecem compunând propoziții și paragrafe, pe măsură ce timpul pe care-l petrecem sărind de la un link la altul se substituie timpului pe care-l dedicăm reflecției și contemplării, circuitele care sprijină aceste străvechi funcții și activități intelectuale slăbesc și încep să se dezintegreze.”
După cum i-a spus Carr lui Ezra Klein, ”Am pierdut nu numai capacitatea de a ne angaja într-o lectură profundă, de a gândi atent și contemplativ, dar ne-am pierdut și abilitatea de a face recurs la memorie și de a pune informațiile într-un context mai larg, atunci când ne confruntăm cu informații noi.” De fapt, în decembrie, Klein, al cărui podcast realizat de The New York Times găzduiește interviuri profunde cu scriitori și autori de cărți, s-a confesat pe Twitter că textele lungi pe care le citește online i se par dificil de parcurs și a cerut cititorilor lui recomandări de ”lectură digitală concentrată, lungă”.
Eu ador să citesc cărți în format fizic. Pot să fac însemnări pe marginea paginilor și să subliniez paragrafele care-mi plac. Făcând asta, mă ajută să mi le fixez în memorie și să-mi localizez reacțiile și gândurile într-un anumit timp și loc, spre deosebire de universul digital fragmentat și neliniar. Știu că și în online poți marca anumite fragmente din cărți, dar pentru mine nimic nu se compară cu sentimentul de a scoate o carte de pe rafturile bibliotecii și de a mă uita la ceea ce am subliniat poate săptămâna trecută, poate în urmă cu zece ani. Din când în când, mi se întâmplă să nu fiu de acord cu versiuni ale mele din trecut. Dar asta nu face decât să-mi întărească acea convingerea că doar cărțile adevărate ne permit să avem o conversație constantă nu doar cu autorul, ideile și personajele lui, ci și cu noi înșine. Iar asta este ceea ce ne ajută să ne accesăm propria înțelepciune, să ne conectăm cu înțelepciunea trecutului, să creștem și să evoluăm.
După cum argumentează Wolf, lectura unor texte scurte, fragmentate, în lumea noastră digitală zgomotoasă, a făcut ca frunzărirea să fie noua normalitate.
Iar atunci când doar ”frunzărim”, ”nu avem timpul necesar să înțelegem complexitatea sentimentelor celuilalt, să percepem frumusețea unui text și să generăm propriile gânduri de cititor”. Lectura profundă este ceea ce ne permite să pătrundem în viața altora și să le înțelegem experiențele, hrănindu-ne și îmbogățindu-ne capacitatea de empatie – ceva care ne cam lipsește în ultimul timp. După cum spune Joyce Carol Oates, ”lectura este singurul mod prin care alunecăm, involuntar, adesea lipsiți de ajutor, în pielea, în glasul, în sufletul altuia.”
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Iar asta nu ne afectează doar ca indivizi, ci și ca societate. Un studiu publicat recent a dezvăluit faptul că viteza conexiunii la internet a diminuat nivelul de implicare civică a oamenilor. După cum spun autorii studiului, „Acest rezultat este îngrijorător, deoarece sugerează că progresul înregistrat în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor poate submina un factor esențial al activității economice, precum și funcționarea instituțiilor democratice”.
Este parte a ceea ce Johann Harri numește: ”o majoră criză a atenției”, aspect pe care-l explorează în recenta sa lucrare Stolen Focus: Why You Can’t Pay Attention — and How to Think Deeply Again. Hari îl citează pe Joel Nigg, cercetător în domeniul neuroștiințelor și o somitate în problemele de atenție manifestate de copii, care consideră că e posibil să trăim într-o ”cultură patogenic atențională,” în care concentrarea susținută pe o perioadă mai lungă de timp a devenit practic imposibilă. “Iar asta nu se întâmplă pentru că tuturor ne lipsește voința”, scrie Hari. ”N-am pierdut concentrarea. Ne-a fost furată”.
Așadar, ne confruntăm cu un paradox: tehnologia care ne conectează cu lumea-ntreagă este aceeași tehnologie care ne face să ne înecăm în ape puțin adânci și ne deconectează de noi înșine. Da, tehnologia a fost un colac de salvare în timpul pandemiei, permițând milioanelor de oameni să lucreze de acasă și să rămână în contact cu prietenii și cei dragi. În același timp, a dus la apariția ”creierului pandemic”, adică acea combinație de supraîncărcare tehnologică, stres și lipsă de concentrare pe care le-am experimentat cu toții în ultimii doi ani.
Răspunsul la furtul atenției este să o furăm înapoi. „Cred că acum avem nevoie de o reconfigurare a atenției pentru a ne recupera mințile”, declară Hari. ”Cred că e nevoie să acționăm rapid, pentru că fenomenul cu care ne confruntăm este comparabil cu criza climatică sau cu criza obezității – cu cât așteptăm mai mult, cu atât ne va fi mai greu să luăm măsuri”.
Unii chiar au început să facă asta. Padma Warrior a fondat Fable, o platformă de lectură și cluburi online de carte. Pentru Warrior, lectura a fost refugiul ei în timpul copilăriei petrecute în India. Dar nimeni nu știe mai bine decât fostul Chief Techonology Oficer de la Cisco și Motorola în ce măsură a accelerat tehnologia ritmul vieții noastre și cât de dificilă a făcut lectura profundă. ”Înfometați de timp și cu energia mentală drastic limitată, scrolăm la nesfârșit, căutând în permanență modalități prin care să ne umplem micro-momentele din viețile noastre ocupate sau distrăgându-ne atenția de la lucrurile care se desfășoară în afara pereților casei noastre”, scrie ea.
Soluția propusă de Warrior? ”Nu mai înghiți pe nemestecate gunoi digital și apucă-te să citești o carte!”. După cum notează ea, lectura unei cărți, mai ales a unei cărți de ficțiune, poate fi ”un instrument foarte puternic pentru starea noastră de bine”, aducând în sprijinul afirmației ei studii care demonstrează că lectura ne sporește nivelul de empatie, agilitatea minții și creativitatea, reduce simptomele de depresie și anxietate și diminuează riscul apariției demenței.
Există chiar profesioniși din domeniul sănătății mintale care practică ”biblioterapia”, folosind lectura ca mijloc de suport pentru alte forme de terapie clinică în cazul unor pacienți cu probleme de sănătate mintală. În Regatul Unit, organizația non-profit The Reader promovează o „mișcare de citit la comun” ca „un instrument pentru a ajuta oamenii să supraviețuiască și să trăiască mai bine”.
Pandemia a fost ca o pauză forțată, una care ne-a permis să ne gândim la lucrurile pe care le prețuim cu adevărat. Ne-a permis să înțelegem valoarea explorării în profunzime, a conexiunii cu noi înșine în moduri mai profunde și mai pline de sens. Tânjim, la nivel colectiv, să încetăm să mai trăim atât de superficial. Iar cititul este unul dintre antidoturile cele mai puternice – dar și cele mai accesibile – la această cultură în care trăim, marcată de stres și burnout. Poate că nu mai călătorim cu aceeași lejeritate ca înainte, dar cu o carte-n mână n-avem nevoie să ne suim în avion sau să facem un test PCR ca să fim transportați într-un alt loc sau într-o altă epocă.
Joseph Addison, eseist englez din secolul al XVIII-lea, scria că: ”Lectura este pentru minte ceea ce mișcarea este pentru corp”. Este vitală nu doar pentru sănătatea noastră mintală și fizică, dar și pentru capacitatea noastră de a fi empatici și pentru abilitatea de a ne conecta cu ceilalți. Înlesnindu-ne să vedem lumea și dintr-o altă perspectivă, lectura ne ajută să ne unim eforturile și să conlucrăm pentru a face față marilor provocări cu care se confruntă lumea azi. Așa că ia o carte în mână și, timp de câteva ore, renunță la superficialitate și sondează profunzimile.
Citește și:
10 minute de lectură pe zi: experimentul care face minuni pentru performanță