În următoarele 5 minute vei afla:

– Ce înseamnă să fii un late bloomer.
– Care sunt capcanele dobândirii unui succes timpuriu.


„În cariera mea, mereu am avansat, în continuu. A fost ca și când, de fiecare dată când intram într-un birou, eram promovată.” Luam cina cu noua iubită a unui prieten, o tipă cu o față drăguță, de vreo 29 de ani, care lucra la Condé Nast. „Probabil că voi ajunge publisher în câțiva ani”, a adăugat ea, în timp ce scutura din cap în semn de refuz către chelnerul care încerca să-i mai ofere o felie de pâine. 

Mi-aduc aminte că mă gândeam (în timp ce întindeam unt din belșug pe a doua chiflă pufoasă, mulțumesc!) că sunt cu zece ani mai mare decât această fată și niciodată în viața mea nu m-am mișcat „mai sus, mai sus și mai sus”. Sunt atât de rămasă în urmă! 

Acest lucru se întâmpla în urmă cu zece ani. Pentru o perioadă lungă de timp, sentimentele mele că „sunt depășită” s-au înrăutățit. Sunt sigură că nu sunt singura, mai ales în ultima vreme. 

Este ușor să te simți depășită atunci când scrollezi Instagramul și vezi influenceri adolescenți care fac milioane din lip gloss-uri sau când auzi niște puștani din industria tech care vorbesc la coadă la Starbucks despre colecția lor de Tesla și despre planurile de pensionare anticipată. 

Însă, pentru că am avut parte de cel mai bun an din viața mea la 50 de ani, am încetat să mă mai simt ca și cum aș fi o înceată. Ceea ce și sunt, pe fiecare palier al vieții mele. Născută cu cinci zile după termen, m-am mutat din casa părinților mei la 26 de ani, m-am căsătorit la 37, n-am avut niciodată copii, am încercat yoga în 2017, am găsit acel drum în carieră care să-mi placă la 48 și am câștigat primul milion de dolari din afacerea mea de online copywriting într-un an la… ei bine, deja v-am dezvăluit asta: la 50 de ani. Acum, îmi dau seama că n-aș fi făcut altfel. 

Iată de ce merită să fii un late bloomer (o persoană care are succes sau realizează anumite lucruri mai târziu în viață decât cei din generația lui – n.red.). 

Știi cine ești

Atunci când munca sau arta ta (sau o combinație fericită a celor două) se așază la locul potrivit, nu prea te definești în funcție de popularitate sau de venituri. Desigur, cu toții suntem oameni, iar dacă cineva ne sperie cu comentarii antipatice sau ne spune că n-avem vreo valoare, asta poate să doară, indiferent de vârstă. Însă, în timp, îți dezvolți reziliența, ai o nouă perspectivă, înțelegi și ai încredere că suișurile și coborâșurile din viață nu reflectă valoarea ta, ca om. 

Pasiunea se șlefuiește în timp, nu se descoperă 

Desigur, există câțiva norocoși care descoperă rapid lucrurile care-i motivează și le plac, cei care fac munca cu plăcere și ar face-o întreaga zi, chiar fără să fie plătiți. 

Nu sunt una dintre ei. Întreaga mea carieră a fost o căutare continuă a lucrurilor care să mă facă să simt că mi-am descoperit talentul. 

Abia după trei decenii de joburi diferite, clienți și proiecte diverse (unele dintre ele plătite cu te miri ce, unele plătite foarte bine), acum fac lucruri pe care sunt fericită să le duc la bun sfârșit și sunt obsedată să le fac bine. 

Dacă textele mele din tinerețe, promo-urile pentru TV sau munca mea de mai târziu, pentru clienții din online, mi-ar fi adus ceva faimă, avere sau ambele, probabil că n-aș fi descoperit niciodată ce-mi place să fac cel mai mult (să-mi scriu poveștile în e-mail-uri către lista mea de abonați ai newsletter-ului) și nici n-aș fi descoperit cum pot să fac mai mulți bani. 

Dacă ai succes când ești tânăr, poți să fii predispus să urmezi acea cale pe care ai apucat fără măcar să te gândești „Îmi place asta? E ceea ce vreau să fac în continuare?”. Însă pentru că eu am avut parte de ceva mai mult timp, acum sunt sigură: aceasta este munca pe care-mi face plăcere să o fac și o fac cu pasiune. Și așteptarea a meritat. 


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


Nu poți greși 

Nu, asta nu înseamnă că nu poți eșua. Înseamnă că ai trecut prin eșecuri. Știi cum e să trăiești cu ele și știi cum să te descurci dacă se va întâmpla din nou. Cu siguranță, și eu am avut parte de porția mea de eșecuri în viață. Să auzi de la un comediant celebru că sugerează „poate găsim un alt scriitor” când se uită la scenariul tău? Am trecut prin asta. Să primești o lovitură ucigătoare de la clientul tău vechi, cu bani, cel care-ți plătea facturile zilnice? Am trecut prin asta. Să ai un eșec enorm într-o campanie (în timp ce toată lumea care a promovat același lucru celebra succesul campaniei)? Am fost acolo. 

Știu că nu tot ce voi face de acum încolo va fi un succes, însă atunci când nu se întâmplă asta n-o să însemne că sunt cineva care știe să piardă cu talent sau că mi-am pierdut farmecul. Nu pot promite că n-o să mă deranjeze, însă o să trec peste asta, o să învăț ceva din întâmplarea aceasta și probabil voi transforma experiența într-o discuție care să mă reprezinte. (Poveștile despre eșecuri sunt puncte de pornire excelente pentru discuții.) 

Trebuie să-ți asumi riscuri creative

Gândește-te la acea tânără artistă a cărei expoziție solo, prima, cu picturi abstracte, are un succes enorm. Una dintre picturile ei s-a vândut cu jumătate de milion de dolari la licitație. Pentru următoarele expoziții, simțea că ar trebui să facă o serie de picturi figurative, însă impresarul ei îi spune: „Toți colecționarii imploră să aibă una dintre picturile tale abstracte. E lucrul pentru care ești cunoscută, te rog ține-te de asta”. Bineînțeles, un impresar bun n-o să zică asta. Însă colecționarii ar putea să o spună: ei și portofelele lor.

Atunci când deja ai un public, care vrea ca tu să faci un anumit lucru, ești blocat. Și cine vrea să fie blocat într-o singură direcție? 

Știi că lucrurile merg tot mai bine (și tu la fel)

Este super-drăguț să ai dovezi care să-ți arate că te poți dezvolta mereu, că-ți poți șlefui talentele, că poți celebra fiecare moment important, mai ales în condițiile în care societatea pune presiune pe tine, iar felicitările siropoase de genul „ai mai adăugat o floare în buchetul vieții” sau „ai mai trecut de un prag” nu te ajută prea mult. 

Mă pot gândi și la lucruri mai îngrozitoare decât acel unchi care povestește la fiecare masă de Crăciun despre golul pe care l-a dat în ultima secundă a jocului, când echipa lui a câștigat campionatul național al liceelor… acum 50 de ani. 

Vrei să privești în urmă și să vezi care sunt cele mai mari realizări pe care le-ai avut? Sau ai prefera să vezi ce-ți rezervă viitorul? Eu știu ce aș alege. Așadar, dacă te simți cumva depășit și te panichezi încercând să „recuperezi”, amintește-ți acest lucru: plăcerea stă în călătorie, în acele ocolișuri pe care o ia drumul, iar graba e doar în capul tău. 

Până la urmă, să urci și să avansezi mereu încă din prima zi te poate lăsa, la un moment dat, fără nici un alt reper către care să urci. 

Citește și:

Gânduri la 70 de ani

Viața la vârsta a treia

Author(s)

  • Laura Belgray

    fondatoare TalkingShrimp.com

    Laura Belgray este copywriter și fondatorul TalkingShrimp.com. A scris spoturi TV pentru clienți precum NBC, Fandango și Bravo și îi ajută pe antreprenori să găsească acele cuvinte care să-i facă pe potențialii clienți să le cumpere produsele. Cursul ei cu Marie Forleo, The Copy Cure, te ajută să-ți găsești vocea și să vinzi orice.