În următoarele 6 minute vei afla:
– Cum te poate ajuta terapia să ai mai multă claritate când cauți sursa stresului.
– De ce să nu te trântești pe canapea când simți tensiune în corp.
”Trebuie să trag tare!”, ”Hai că mai rezist un pic!”, ”Lasă că mă odihnesc în weekend!”, ”Dar alții cum pot?!”. Știi și tu acele fraze pe care ni le spunem în minte atunci când simțim că ni s-a umplut paharul cu oboseală și stres, iar creativitatea sau puterea de concentrare scad la cote alarmante?
Din păcate, chiar dacă mintea și corpul ne spun că avem nevoie de o vacanță, vacanțele au și ele un timp al lor, nu le poți lua oricând îți dorești, fie că ești angajat sau pe cont propriu. Din experiența mea, cunosc o singură persoană care și-a luat pauză de la muncă din cauza unei reprize de burnout: un prieten angajat la o instituție publică, iar concediul lui de sănătate a fost plătit, deși suferința nu era una de ordin fizic, ci mintal. Omul s-a refăcut, s-a odihnit și s-a reîntors la muncă. Mi s-a părut foarte privilegiat în acel moment (poate chiar răsfățat de soartă și de sistem), apoi am recalculat gândul. De fapt, s-a bucurat de un privilegiu firesc, care ar fi ideal să devină parte din normalul nostru, al tuturor.
Întorcându-ne la contextul larg, vacanța sau pauzele de muncă, în situații de anxietate sau burnout, sunt un lucru dificil de invocat. Iar pentru cei care lucrează pe cont propriu și nu au în spate susținerea unei companii, cu atât mai mult. Când iau o pauză, iau o pauză și de la sursa lor de venit. Iar asta se traduce într-o auto-hăituire obositoare. În cazul angajaților, intervine rolul în echipă, sarcinile de muncă împletite cu ale colegilor și, deseori, echipele prea mici, în care treburile celui care ia pauză cad în cârca altor colegi. Intervin în ecuație relația cu managerul, volumul de muncă și deadline-urile copleșitoare. Pur și simplu nu-ți permiți să ai grijă de tine sau să te îngrijești.
Anxietatea la muncă: relativ normală
Un anumit nivel de anxietate la locul de muncă poate fi firesc, în special în anumite perioade mai aglomerate (iar cea de final de an poate fi una de așa natură). Problema reală intervine în momentul în care percepi ”perioada” ca pe un continuu și nu ca pe un fragment de timp în care decizi că este momentul să tragi tare. Printre principalele semne că ai atins un nivel de anxietate crescut la locul de muncă amintesc:
- ți-e groază de ziua care vine;
- ți-e greu să te trezești;
- îți pierzi ușor răbdarea;
- nu poți dormi bine;
- ai un nod în gât;
- dezvolți comportamente evitante (încerci să scapi de sarcini noi, nu te poți concentra, procrastinezi);
- muncești mai mult, dar cu mai puțin spor.
Presiunile de la locul de muncă se transformă, ușor, ușor, în anxietate socială, iar aici vorbim despre factorii de influență externi (volum prea mare de muncă, management de slabă calitate, lipsa satisfacției, relații tensionate în echipă). La aceștia, adăugăm și factorii de influență interni. Când sistemul tău nervos răspunde cu un nivel crescut de anxietate, amintește-ți că nu este vina ta, ci este modul în care răspunzi la stres, iar vestea bună este că poți schimba ceva fără să schimbi, neapărat, locul de muncă. Asta nu e întotdeauna soluția cea mai la îndemână, iar dacă schimbarea nu vine din tine, există riscul să o iei de la capăt, chiar dacă schimbi contextul.
Iată 6 pași simpli cu care poți începe să analizezi relația ta cu munca:
1. Cauta rădăcina anxietății.
Aici este problema reală. S-ar putea să fie o doză de perfecționism cultivată încă din copilărie, ar putea fi vorba despre traume nerezolvate (de exemplu, pierderea inexplicabilă a unui loc de muncă unde simți că ai dat tot ce aveai mai bun) sau anxietate socială (o dificultate de a interacționa cu oamenii, în general). Îți vor fi de folos câteva ore de terapie, să ții un jurnal al gândurilor și emoțiilor sau cărțile de self-help.
2. Învață să te odihnești.
Acordă-ți pauze special ca să ai grijă de tine! Atenție, nu de copii, nu de casă, nu de facturi. De tine. Cere sau angajează ajutor pentru ceea ce poți delega (menaj, temele copilului, aprovizionare). Nu este un semn de slăbiciune, ci un semn de maturitate emoțională. Dacă ai în minte un set de credințe vechi (odihnă=lene), imaginează-ți că ai 100 de ani și faci o retrospectivă a vieții tale. Ce ți-ai fi dorit să faci mai mult? Să stai în fața calculatorului sau să te bucuri mai mult de viață? Reține: odihna e productivă. Pune-o pe lista de to do în orice formă simți: somn, citit, yoga, masaj, o baie fierbinte. You name it!
3. Evită… evitarea.
Aparent, să amâni sau să ocolești ceea ce te stresează te ajută sa eviți să confrunți realitatea. De fapt, îi transmiți sistemului tău nervos că o operațiune cum ar fi finalizarea unui proiect este ceva periculos. Ți-e groază să ții o prezentare sau să iei cuvântul într-o întâlnire? Vorba unui celebru brand: just do it. Când intri în acțiune, mesajul este că, de fapt, n-ai de-a face cu o amenințare și că faci față. Pur și simplu, e mai sănătos să confrunți o teamă decât să o eviți la nesfârșit. În plus, dacă te aștepți la un rezultat mediocru, s-ar putea să ai o surpriză foarte, foarte plăcută.
4. Dormi și mănâncă.
Sigur că știi deja că e important să dormi și să mănânci. Dar nu-i așa că, totuși, se întâmplă să bei o cafea când ți-e somn sau să sari peste o masă când ai multă treabă? Cofeina și foamea vin cu un preț, în timp ce somnul și hrana de calitate ne ajută pe bune să funcționăm.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
5. Scapă de tensiunea din corp.
Dar nu mă refer la a te trânti pe canapea, cu o senzație de descurajare și abdicare. Animalele stresate se scutură. Așa fac câinii când sunt stresați, dar și păsările (exemplele din casa mea). Mișcarea reduce nivelul de adrenalină și stres. Noi transferăm pe Netflix toți hormonii de stres. Schimbă strategia: când simți că stresul se acumulează sub formă de tensiune în corp (dureri musculare, încordare neplăcută), scapă de surplusul de energie și tensiune făcând un pic de mișcare: sari de câteva ori, dansează pe o piesă dinamică, fă yoga sau joacă-te cu un animal. Ieși un pic la plimbare. Vei readuce sistemul nervos pe linia de plutire.
6. Vorbește despre cum te simți.
De exemplu, la birou, vorbește cu cineva de la HR. Acești oameni au calificarea necesară să te susțină, să te consilieze și să te ajute. S-ar putea să ai surpriza ca simplul fapt că ești auzit/ă să te facă să te simți mai bine. Poate că te simți într-o postură vulnerabilă, însă este o condiție pentru empatie si vindecare. Și, nu în ultimul rând, investește în sănătatea ta mintală pentru că tu ești, de fapt, ”gâsca de aur”: banii investiți în terapie sunt o investiție în tine și în mintea care te ajută să faci bani, deci ai grijă de ea. Dana Olariu, psihoterapeut, explică în ce fel te pot ajuta sesiunile de terapie când ai de-a face cu anxietatea la locul de muncă:
”Dacă este anxietate doar legată de locul de muncă, atunci ai nevoie, în primul rând, să găsești sursa. Este internă sau externă? Este atmosfera de la muncă neplăcută, poate sarcinile, poate o persoană sau mai multe, poate chiar munca în sine? Sau sunt perfecționismul, exigența care te acompaniază și care ajung să-ți facă mai mult rău decât bine, poate acea voce care-ți strigă să faci mai mult, mai bine sau care te compară nedrept și defavorabil cu alții? Este o lipsă de încredere în sine și în propriile abilități? În terapie, poți fi însoțit în această muncă de detectiv, poți vedea lucrurile mai clar și să găsești mai ușor soluții care au sens pentru tine. Poți să identifici factorii care-ți declanșează anxietatea și pe cei care o întrețin. Poți afla ce anume din felul tău de a gândi și de a acționa îți menține starea de îngrijorare. De exemplu, dacă îmi spun, în fiecare dimineață, că-mi este groază că trebuie să merg la muncă sau că va fi cumplit, acest lucru în sine, înainte să apuc să văd ce se întâmplă la serviciu, o să îmi dea o stare proastă. E posibil să mă aștepte o zi bună la muncă, însă starea mea să fie contaminată de ceea ce am gândit în avans. Sau e posibil chiar să-mi meargă prost, pentru că am o stare emoțională proastă dată de gândurile mele, care să mă împiedice să fiu eficient sau să observ ceea ce merge bine. Oricum ar fi, mergând la terapie, în acel spațiu sigur, personal, poți găsi claritatea și resursele din tine care să te ajute să mergi înainte, să iei decizii, să faci schimbări, să faci ce ține de tine pentru a-ți fi mai bine.”