În următoarele 6 minute vei afla:
– De ce nu trebuie să te atașezi de lucruri.
– Că nu te poți ascunde de globalizare și nici de încălzirea globală, oriunde și oricum ai trăi.
Masaii cred că toate vacile sunt de drept ale lor. Și mă refer (pardon, ei se referă) la toate vacile care există pe Pământ. Iar de dragul lor, sunt dispuși să se lupte cu leii. De fapt, până de curând, singura modalitate prin care un Masai putea obține statutul de războinic era să omoare un leu, cu sulița. Cred că toți avem idei moștenite după care ne ghidăm viața și pe care suntem dispuși să le apărăm. Iar clanurile care aparțin acestui trib pot oferi multe lecții.
În toamna asta, am avut parte de o experiență absolut inedită: o vacanță în Kenya, în timpul marei migrații. Desigur, sunt mii de lucruri despre care poți povesti după ce petreci șapte zile în safari și vezi lei, elefanți, girafe, flamingo sau hiene, în mediul lor natural, ori apusuri la Ecuator, dar cred că cel mai mult m-a impresionat întâlnirea cu un trib din Rezervația Naturală Masai Mara.
Eturia, agenția care a organizat toată această aventură, mi-a facilitat o vizită într-un sat de masai. Astfel, am avut ocazia să văd cum trăiesc oamenii despre care am auzit doar din romane sau documentare Discovery și să aflu despre valorile lor, chiar de la sursă… Pentru că, pe lângă limba lor oficială, Maa (de fapt, Masai înseamnă “cei care vorbesc Maa”), ei se descurcă mai mult decât decent și în engleză. La urma urmei, Kenya a fost colonie britanică.
Masaii din Masai Mara sunt îmbrăcați în roșu aprins, pentru a ține animalele sălbatice la distanță, dar și pentru a se diferenția de masaii din Tanzania, care optează pentru albastru și negru. Motivul e că vor să recunoască un păstor străin de la distanță, pentru a-și proteja cireada. Bărbații Masai se mândresc foarte mult cu vitele, deoarece le consideră cele mai prețioase bunuri ale lor, cam așa cum sunt pentru noi mașinile sport. Iar când se întâlnesc cu alte clanuri, pot profita de oportunitate să facă troc cu vite.
Dar dincolo de toate lucrurile care fac o interacțiune cu oamenii din acest trib african o experiență similară cu o călătorie în timp, sunt foarte multe lucruri pe care le putem învăța de la ei.
1. Nu te atașa de lucruri!
Masaii sunt un grup pastoral semi-nomad. Ei construiesc case pe care le părăsesc după aproximativ cinci ani, pentru că sfârșesc prin a fi mâncate de termite, dar și pentru că migrează constant spre pășuni mai verzi, la propriu, ori pentru că seceta îi determină să caute alte surse de apă.
Femeile Masai sunt cele care construiesc coliba circulară și foarte joasă (inkajijik, în limba Maa), din chirpici modelat pe pereți structurați cu bețe. L-am întrebat pe Peter (numele pe care îl oferă turiștilor), ghidul Masai, dacă nu-i e greu să-și lase în urmă posesiunile, și odată cu ele, amintirile. “Familia, vitele și lancea sunt cele mai importante lucruri și le port mereu cu mine. Ne mișcăm odată cu animalele pentru a le oferi o viață mai bună, atât lor, cât și familiei mele. De aceea, nu am nici un regret atunci când las în urmă un loc.”, mi-a explicat foarte serios, în timp ce nu mă puteam abține să nu-i studiez găurile mari din urechi, podoabele și sandalele. Și-mi dau seamă că, deși casele noastre sau lucrurile pe care le construim în plan profesional nu sunt amenințate de termite, nu avem garanția că vor fi permanente. Și, cu toate astea, ajungem să ne identificăm cu ele până în punctul în care le permitem să ne oprească din a urma noi oportunități. Și ne descurajează din încercarea de a ne oferi o viață mai bună, indiferent ce ar însemna asta pentru fiecare dintre noi.
2. Celebrează-ți victoriile!
Bărbații Masai sunt renumiți pentru curajul lor. Până acum șase ani, când a fost interzisă vânătoarea de lei, tinerii trebuiau să vâneze un leu cu sulița pentru a fi numiți războinici, dar și pentru a-și câștiga dreptul de a se căsători. Dar leii nu erau niciodată vânați pentru distracție și nu este neobișnuit ca această practică, extrem de periculoasă, să fi dus la rănirea sau uciderea vânătorilor. Însă conviețuirea cu leii le decimează de vite (în prezent, Guvernul le compensează aceste pagube), așa cum lupii decimează turmele de oi la stână. Iar vânătoarea unui leu mascul (nu vânează femele), era văzută precum o controlare a populației de lei, dar și un act de mare curaj.
Iar după învingerea unui leu, toată comunitatea se angrena în dansul adamu, supranumit și “dansul săriturilor”, pentru că în timpul lui, bărbațiii din comunitate sar, și sar foarte sus. Iar cel care poate sări cel mai sus e preferatul femeilor din trib, dar e și cel care rămâne în comunitate pentru a păzi femeile și copiii atunci când ceilalți bărbați merg cu vitele la păscut. Este un dans captivant, ce-mi pare primar, chiar ritualic, dar care pentru ei reprezintă victoria. De când a devenit ilegală vânătoarea de lei, îl fac pentru micile victorii și evenimente din viață, precum nunțile sau circumciziile, dar și pentru vizitele de turiști, pentru că sunt mândri să-și expună obiceiurile întregii lumi. Pentru ei, este o mică victorie. Și cred că ni se întâmplă adesea să uităm să ne celebrăm realizările, atât pe cele mici, cât și pe cele mari, și să ne recompensăm pentru ele.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
3. Plimbă-te!
În pofida condiției fizice de invidiat, masaii nu aleargă prea mult. Când vine vorba de sport, ei aleargă doar cu sulița după animalele prădătoare care le amenință vitele, și se întrec în sărituri în mod regulat – cum altfel ar putea să afle dacă a apărut vreun bărbat care sare mai sus? În schimb, merg foarte mult pe jos. Un studiu danez a arătat că activitatea lor fizică, moderată dar regulată, îi menține puternici, sănătoși și chiar atletici, în pofida dietei bogate în grăsimi, conform Dirk Lund Christensen, profesor asociat la Departamentul Imunologie și Microbiologie al Universității din Copenhaga. “Din măsurătorile noastre obiective, putem vedea că activitatea lor fizică zilnică nu este similară cu cea a sportivilor de performanță, deși condiția lor fizică e comparabilă, și nu sunt predispuși la boli cardiovasculare. Cea mai mare parte a activității fizice presupune mersul pe jos și nu alergatul sau săriturile, lucruri pentru care Masaii sunt cunoscuți”, explică autorul studiului.
Nu vreau să-mi imaginez câți kilometri ar trebui să mergem pe jos pentru a deveni atletici exclusiv din mers, dar îmi dau seama cât de important este pentru sănătatea noastră să ieșim la plimbare. Ghidul Masai mi-a explicat că majoritatea bărbaților din comunitatea lor nu sfârșesc răpuși de boli, ci de animale sălbatice. Cu toate astea, în cadrul clanului lor, am cunoscut un bătrân care avea venerabila vârstă de 103 ani.
4. Adaptează-te la vremuri, dar respectă tradițiile!
În satul de Masai, am cunoscut câteva adolescente care mergeau la școală, iar una dintre ele mi-a spus că din toamnă urma să meargă la Universitate să studieze economia. Dar mi-a povestit că plănuiește să se întoarcă în comunitate: “Am de gând să rămân fidelă rădăcinilor mele și acestui stil de viață care, deși poate e greu de înțeles pentru oricine provine din lumea occidentală, are plăceri simple. E important să ne onorăm strămoșii și să ne amintim de obiceiurile care ne-au susținut timp de mii de ani”, mi-a explicat ea. Mulți Masai s-au îndepărtat de viața nomadă spre joburi în orașe și roluri guvernamentale. Dar, în ciuda stilului de viață urban pe care unii dintre ei l-au adoptat, mulți Masai se îndreaptă fericiți spre casă îmbrăcați în shuka lor tradițional colorată, cu sandale din piele de vacă și cu o orinka (toiag) din lemn în mână.
5. Nu te poți ascunde de globalizare, sau de încălzirea globală
Nu te poți ascunde de globalizare, oricât ai încerca să trăiești în bula ta, indiferent cât de mult crezi în stilul tău de viață și indiferent cât de mult îți prețuiești tradițiile. Sau poate ar trebui să o numim „occidentalizare”. Poate că cea mai importantă lecție pe care am învățat-o a fost o observație antropologică. În mod inevitabil, în timpul schimbărilor rapide, culturile trebuie să construiască noi strategii de adaptare sau să riște să rămână în urmă. Spre exemplu, ghidul nostru avea telefon mobil, pentru că tehnologia se strecoară peste tot și poate orbi tradiția cu ecrane strălucitoare și lumini fluorescente. Dar ceea ce am învățat este că, oricât de atrăgătoare ar fi dispozitivele și gadgeturile moderne, acestea nu pot înlocui o sărbătoare cu dans sau o masă în familie.
Însă până la vârsta de douăzeci și patru de ani, un războinic Masai și familia sa ar trebui să acumuleze cel puțin treizeci de vite pentru a-și susține modul de viață. Imaginează-ți că ai acest scop, însă seceta cauzată de încălzirea globală îți limitează migrația și îți decimează vitele. Drept urmare, nu e o surpriză faptul că mulți Masai sunt obligați să-și caute un loc de muncă în orașe. Nimeni nu se poate ascunde de încălzirea globală.
Citește și:
7 lecții de viață pe care le putem învăța de la Malala Yousafzai
9 lecții esențiale pe care trebuie să le înveți până la jumătatea vieții