În următoarele 5 minute vei afla:
– De ce e important să ai o pușculiță în casă.
– Cum poți să-i familiarizezi pe cei mici cu termeni ca ”buget” și ”economie”, de la vârste fragede.
Banii contează, din prima clipă în care aflăm că așteptăm un copil și ne întrebăm la ce doctor să mergem, ce teste să facem ca să ne asigurăm că bebelușul este sănătos și cât ne costă acestea. Apoi, bebelușul se naște și crește. Ce părinte nu vrea pentru copil ce este mai bun? Ne dorim pentru el inclusiv o viață lipsită de griji financiare.
Educația financiară, pornită de la vârste fragede, vă dă speranța că, atunci când va crește, se va descurca și cu bani puțini, și cu bani mulți, că va lua decizii chibzuite și inspirate, că va evolua către prosperitate.
De la ce vârstă le vorbim despre bani?
Primesc des această întrebare, iar răspunsul este: dintotdeauna, de când vorbesc și îi luăm cu noi la cumpărături. Copiii aud despre bani când noi vorbim în casă despre cheltuieli, cât a costat ceva ce am cumpărat, de unde facem rost de bani pentru ceva ce ne dorim, copilul înțelege că este vorba despre bani, inclusiv când pleacă mama și tata de acasă și rămâne la grădiniță sau acasă cu bunica sau cu bona.
Copiii aud ”N-am bani” , ”Când avem bani, îți cumpăr”, ”Când luăm salariul” atunci când cer ceva, asta înseamnă că după vârsta de trei ani, de când încep să ceară lucruri, explicațiile noastre trebuie să se diversifice, începem să le vorbim despre bani, pe limba lor.
Menționez faptul că, până la șapte ani, creierul lor funcționează într-un fel diferit de logica noastră, iar banii pentru ei sunt magici, ei înțeleg că sunt limitați, dar nu le pot gândi echivalentul valorii, adică dacă tati își dorește o mașină nouă și mami o casă cu grădină, copilul le va oferi toți cei 30 lei din pușculiță pentru a rezolva problema. Cu toate că ei trăiesc în lumea lor magică, comportamentul financiar se formează în copilărie, sunt obiceiuri cu care copiii rămân toată viața și mulți îl replică atunci când sunt adulți la casele lor.
Cum începem educația financiară?
Vă propun patru metode, pe care să le combinați în funcție de stilul copilului vostru și de cum vedeți că înțelege mai ușor.
Prin joacă
Copiii învață totul prin joacă, inclusiv ce sunt banii, la ce se folosesc, cum îi administrăm. Vă puteți juca cu frunze, pietre, jetoane, nasturi sau bani. La vârste mici, nu contează să știe copilul să numere banii, asta va învăța la matematică, acum ne interesează ideea de bani: ce sunt și cum se folosesc.
Copilul va începe să înțeleagă acum:
- Că banii se obțin în schimbul muncii, al efortului nostru;
- Că datorită banilor putem să cumpărăm ce avem nevoie și ce ne dorim;
- Că banii sunt limitați, uneori nu avem bani să cumpărăm tot ce vrem;
- Care este diferența dintre o nevoie (fructul tău de la gustare) și o dorință (încă o jucărie);
- Că atunci când ne dorim ceva de la magazin sau de la piață, prima dată trebuie să plătim;
- Ideea de proprietate, grija pentru lucruri;
- Cum putem fi generoși.
După ce mergeți cu copilul la cumpărături, când ajungeți acasă, îi puteți propune să vă jucați de-a magazinul: lăsați copilul să fie cumpărător și altă dată vânzător.
Când jucați rolul vostru, folosiți cât mai multe cuvinte cum ar fi: ”Eu sunt vânzătorul, prima dată aranjez marfa din magazin să fie atractivă, ca să cumpere cât mai multe produse cumpărătorii. Trebuie să fiu și foarte politicoasă, să salut și să zâmbesc: ”Bună ziua, ce ați dori să cumpărați? Vă propun …. ” și dați explicații despre obiecte, la ce se folosesc, dacă n-ar dori și altceva și așa mai departe.
Schimbați obiectele jocului, o dată magazinul va avea jucării, altă dată legume și fructe, altă dată cărți, altă dată produse de îngrijire personală și așa mai departe. Cu cât este mai mic copilul cu atât jocul va fi mai scurt și cerut mai des, aveți răbdare.
Când copilul mai crește, dezvoltați discuția cu situații pe care le putem întâlni în viața de zi cu zi, cum ar fi ”Nu-mi ajung banii, cred că voi renunța la unt și iaurt”, ”Astăzi ce aveți la ofertă?”, ”Am luat tot ce trebuie și m-am încadrat în buget, chiar am făcut șieconomie”, ”Uf, am uitat produsul acesta în coș, să nu credeți că am vrut să-l fur, mă scuzați”, inclusiv ce să facă când se pierde în magazin și cum să-și păstreze banii pe care-i are ca să nu-i piardă (siguranță), cum faceți lista de cumpărături (planificare), de ce este important să cumpărați diverse lucruri (sens: nu cumpărăm doar pentru că vedem și ne place ambalajul), de ce voi nu cumpărați anumite produse (procesate, cu zahăr, nesănătoase etc).
Prin exemplu
Copilul vă urmărește, aude tot ce ziceți și vede tot ce faceți, apoi încearcă să vă imite, așa se adaptează ei la viața socială. Studiile arată că majoritatea persoanelor care fac economii au văzut asta acasă și au preluat acest model din familie ca un obicei.
Sunt multe persoane care sunt înglodate în datorii și care au văzut acasă modelul în care părinții căutau soluții și banii nu erau niciodată suficienți, ei reproduc la maturitate modelul care le este familial, chiar dacă la modul conștient îți dau seama că este un model greșit. De aceea, fiți un exemplu bun pentru copil!
Lăsați copilul să vadă ce faceți cu banii, cum alegeți produsele pe care le cumpărați, faptul că vorbiți în casă cu calm despre banii pe care-i aveți și cum îi administrați și așa mai departe.
Nu certați copilul dacă cere prea multe lucruri (”Nu mai vreau aud!”, ”Toată ziua numai ceri!”, ”În fiecare zi o altă jucărie, păi se poate?!”, ”Tu crezi că-mi cresc banii în copac?! Nu-mi tot cere!”), arătați-i că și voi vă doriți diverse lucruri și, totuși, nu le cumpărați.
Copilul va lua ca normalitate ce se întâmplă la voi acasă și cam după șase-șapte ani va începe să compare situația din casa voastră cu situația din alte familii. Cu cât crește copilul, cu atât el înțelege ce sunt banii pentru voi, care sunt valorile financiare ale familiei, care sunt prioritățilevoastre, de ce la voi acasă sunt importante anumite lucruri și nu altele.
Când luați micuții la cumpărături, lăsați-i și pe ei să dea ei banii când cumpărați ceva și folosiți bani numerar.
Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.
→ Săptămânal la tine în inbox.
Prin explicații
În lipsa explicațiilor, ceea ce văd poate fi interpretat greșit. Sunt multe lucruri care vi se par evidente și nici nu v-ați gândi să le explicați cu voce tare, dar copilul are nevoie de aceste informații. Cu cât îi veți vorbi mai mult copilului, cu atât va începe conversații și va pune mai multe întrebări, priviți asta de fiecare dată ca pe o oportunitate de învățare, o șansă de a înțelege care este curiozitatea copilului, la ce nivel de informație este și cu ce situații, exemple, explicații trebuie să continuați educația financiară.
Copiii sunt foarte curioși în legătură cu banii. Totuși, comportamentul lor financiar diferă, unii vor strânge fiecare ban pe care-l primesc, alții vor cheltui rapid orice ban le pică în mână. De obicei, în aceeași familie, doi copii vor avea două atitudini diferite legate de bani. Explicațiile voastre vor fi adaptate fiecărui copil, cel care economisește va trebui să învețe că banii aduc bucurie, iar cel care cheltuie tot să înțeleagă rolul economiilor.
Cu ajutorul pușculiței
Pușculița este un instrument foarte util în educația financiară și se introduce când copilul începe să ceară lucruri din ce în ce mai des.
Banii ajung în pușculiță pe rând, în schimbul muncii copilului și/ sau sub forma unei alocații. Copilul înțelege că banii vin pe rând și, uneori, va trebui să aștepte când își dorește ceva.
Apoi, banii din pușculiță se vor cheltui: copilul va învăța că banii sunt limitați, că dacă ne lăsăm în voia dorințelor ei dispar repede, că decizia de cumpărare are o consecință, și anume banii cheltuiți nu-i mai avem, vor învăța să stabilească priorități și să înțeleagă de ce-și doresc anumite lucruri, apoi, când banii nu sunt suficienți vor învăța cum să facă mai mulți, să gândească mai bine ce-și iau, să facă un compromis și să cumpere altă jucărie pentru care au bani, să aștepte pentru ce-și doresc, să facă schimb și așa mai departe.
După vârsta de opt ani, pușculița devine un instrument de planificare, copilul poate avea obiective și când cere ceva, în loc să refuzăm, îi dăm posibilitatea să cumpere din banii din pușculiță sau să acopere măcar parțial costul, fapt care-l va face pe copil să fie chibzuit.
Dacă vedeți că pușculița nu are mare succes la copilul vostru, faceți-vă și voi o pușculiță și puneți în ea bani când veniți acasă, neapărat menționați în gura mare ”Am găsit ceva la ofertă, am economisit 15 lei, i-am pus în pușculiță”. Dacă a fost și copilul la cumpărături cu voi, puneți bani în ambele pușculițe și astfel cresc șansele ca, data viitoare, copilul să fie atent la reduceri, la etichetele roșii și semnele de %.
Vă recomand să folosiți un borcan sau un recipient transparent ca să se vadă cum se adună banii, apoi, într-o zi anunțați familia (cu mare tam tam) că faceți ceva cu banii din pușculiță (”Ne luăm pizza și facem o seară de film”, ”O să iau bani din pușculiță și facem o excursie de o zi la munte”, ”Ieșim în parc și iau înghețată pentru toți” etc), astfel încât copilul să vadă că vă bucurați de banii adunați în pușculița voastră. Când va mai crește și va cere diverse lucruri, îi veți propune să participe cu o parte din bani și să folosească din banii pe care-i are în pușculiță, astfel pușculița va prinde sens din ce în ce mai mult.
Vorbiți cu copiii despre bani, oferiți-le explicații, faceți jocuri și simulări în care-i lăsați să găsească soluții, arătați-le că banii ne pot ajuta în tot ce ne dorim, dacă știm să-i administrăm. Începeți educația financiară cât mai devreme, așa veți scuti o grămadă de probleme care apar atunci când copilul începe să se compare cu alții și va întreba de ce voi nu faceți la fel ca alții, în preadolescență și adolescență când își dorește tot ce vede la alții ca să fie în pas cu ei și, mai ales, ca să evite problemele cu banii în viața lui de adult.
Noi, părinții, îi pregătim pentru o viață frumoasă: educația de acasă o vor purta cu ei toată viața!