În următoarele 3 minute vei afla:
– Care sunt inamicii tăcuți care declanșează sindromul impostorului.
– Care sunt cele trei categorii de oameni care își impun standarde imposibil de atins.
Ești genul care-și dorește să reușească mereu, acea persoană care vrea să facă lucrurile bine, să le ducă la bun sfârșit. Și această hotărâre uriașă de a reuși conduce, în general, și la realizări majore, atât în viața profesională, cât și în cea personală.
Așadar, de ce de multe ori te simți ca și când doar ai avut noroc sau ca și cum n-ai aparține unui loc și nu meriți ceea ce ți se întâmplă? Și de ce te temi, într-una, că prietenii și colegii tăi vor descoperi, într-o zi, că nu meriți toate lucrurile pe care le ai?
Acest sentiment (că ești un impostor care nu este vrednic de tot ce a primit și a realizat) se numește sindromul impostorului. Și e mult mai comun decât îți închipui, mai ales în cazul celor care vor să reușească cu orice preț, așa cum ești și tu.
Mulți oameni cred că sindromul impostorului este un alt termen pentru încrederea de sine scăzută. Să luăm acest exemplu: atunci când i-am spus soțului meu că voi scrie acest articol, el mi-a răspuns cu: „Așadar, scrii despre problemele de încredere în sine”.
Cu toate astea, să te îndoiești de tine și încrederea în sine scăzută sunt doar simptome ale sindromului impostorului. Sindromul impostorului, este, la bază, o problemă de evaluare incorectă a propriei tale persoane. Din experiența mea, următoarele trăsături sunt comune în rândul celor care suferă de sindromul impostorului:
- Își impune standarde imposibil de atins.
- Încearcă să controleze mediul înconjurător.
- Se compară mereu cu ceilalți.
Aceste trei caracteristici sunt, sunt, de fapt, inamicii tăcuți care declanșează sindromul impostorului. Acele standarde imposibil de atins pentru evaluarea propriei persoane, unele care te fac să te simți ca și când nu te ridici vreodată la înălțimea așteptărilor și că, de fapt, nici nu meriți lucrurile pe care le ai.
Așadar, haideți să dărâmăm aceste mituri și să discutăm despre cum le putem depăși.
Îți impui standarde imposibil de atins.
Există câteva tipologii de oameni care intră în această categorie, după cum urmează:
- Perfecționiștii.
- Cei care încearcă să facă tot și să aibă tot.
- Individualiștii, cei care încearcă să facă totul de unii singuri.
Însă nimeni nu e perfect, să poți face totul singur este doar un mit și toată lumea are nevoie de ajutor. Atunci când îți impui astfel de standarde, nu te vei simți niciodată suficient de bun (iar succesul va veni destul de rar). Problema este că cei mai mulți dintre oameni nici nu-și dau seama că-și impun aceste țeluri mărețe și obiectiv de neatins. Li se pare că nu e un efort prea mare și că aceasta este normalitatea. Iată însă cum poți depăși această situație.
Identifică momentul în care aceste lucruri apar în viața ta și cât e des, apoi fii sincer cu tine și admite cât de imposibile sunt. După aceea, e timpul să:
- Înlocuiești perfecționismul cu un standard „suficient de bun”.
- Să stabilești priorități și să pui limite.
- Să delegi și să ceri ajutor atunci când e necesar.
Ai tendința de a controla totul
Dacă ești genul care vrea mereu să câștige, energia și timpul tău sunt resurse solicitate la maximum (atât din punctul de vedere al obligațiilor profesionale, cât și a celor personale). Această constantă nevoie de a jongla cu toate datele te epuizează și te face să te simți ca și când nu mai ai control asupra vieții tale. Prin urmare, în mod natural, vei încerca să capeți cât de mult control poți.
Aici problema este că cei mai mulți oameni încearcă să capete control asupra unor lucruri pe care n-ar trebui să se concentreze: cum ar fi alți oameni sau circumstanțele. Însă, este clar, nu poți controla astfel de lucruri. Astfel, nu doar că-ți vei impune un standard pe care e imposibil să-l atingi, ci vei încerca să compensezi asta prin control, te vei strădui să-ți exerciți puterea de influență asupra unor lucruri care nu pot fi controlate, iar asta te va face să te simți și mai lipsit de control.
Care este răspunsul? Concentrează-te pe altceva. Uită de acele lucruri și începe să te concentrezi pe chestiile pe care le poți gestiona: cum ar fi gândurile și comportamentul tău. Dacă te concentrezi în mod special pe acțiuni (și nu pe rezultate) vei reuși să renunți la ceea ce nu poți verifica. Și asta îți va oferi din nou control asupra vieții tale.
Să te compari cu alții
Trăim într-o cultură care iubeste comparațiile. Iar social media nu face altceva decât să accentueze această tendință și să o faciliteze: vezi orice a reușit cineva să facă, cât de fericiți sunt alții, cât de lipsit de efort pare tot ce faci ceilalți din jurul tău.
E ușor să simți că toți cei din jurul tău reușeșsc să facă orice mai rapid și mai bine decât tine (mai ales dacă tu vezi doar ceea ce ei vor ca ceilalți să vadă), iar asta te face, într-un final, să te simți ca un impostor. Până la urmă, n-ai mereu toate răspunsurile și, uneori, poți simți că totul e aiurea în jurul tău.
Cum lupți cu această tendință? În primul rând, îți reamintești că ceea ce vezi în jurul tău s-ar putea să nu fie tocmai real. Poți vedea doar rezultatele finale pe care ceilalți își doresc să le vezi. Nu cât de mult au muncit să le obțină, nu cât de mult s-au îndoit de ceea ce fac, dacă au fost sau nu fericiți.
Apoi, stabilește clar ce vrei și de ce. Stabilește-ți valorile de bază și, în funcție de acestea, setează-ți țelurile, pe baza valorilor și viziunii tale de câștigător.
Apoi, verifică-le des ca să te asiguri că mereu îți respecți viziunea și valorile. Asta te va ține concentrat pe ceea ce e important în loc pe ce fac alții.
Sindromul impostorului este mai mult decât o problemă de încredere în sine. Dacă vrei s-o depășești, identifică-ți și schimbă-ți standardele după care te evaluezi și care contribuie la această problemă.