În următoarele 5 minute vei afla:

– De ce dependența de muncă și perfecționismul merg mână-n mână.
– Ce sunt transele de muncă și de ce se aseamănă ele cu stările de beție. 


De-a lungul anilor, am adunat sute de studii de caz – mărturii ale unor persoane care se declarau dependente de muncă. Următoarele zece semne nu se regăsesc în toate descrierile și pot apărea în diferite configurații și doze, în funcție de persoană. Dar toate reprezintă semnale de alarmă care n-ar trebui ignorate atunci când vorbim de dependența de muncă. 

1. Graba și aglomerarea de sarcini

”În timp ce ies pe ușă, mă uit la ceas și-mi dau seama că mai am doar zece minute până la următoarea întâlnire. Dar mai am de rezolvat un singur lucru, așa că mă întorc degrabă la birou, dau un telefon și, înainte să-mi dau seama, au trecut cincisprezece minute. Bineînțeles că am întârziat la întâlnire!”.

Pentru Adrian nimic nu se mișcă suficient de repede. Cu cât are mai multe sarcini de tăiat de pe listă cu atât se simte mai bine. Atunci când lasă un lucru nerezolvat, devine anxios și agitat. Pentru a-și domoli anxietatea, are în derulare două-trei acțiuni simultan. Așa că, atunci când are în mâna stângă telefonul, cu dreapta lucrează pe computer, în timp ce în minte îi rulează al treilea proiect.

Dacă ești dependent de muncă, te simți obligat să fii implicat în mai multe acțiuni și proiecte în același timp, întrucât asta îți dă iluzia că realizezi mai mult. Ți se pare total neproductiv să fii implicat într-un singur lucru. În mod obișnuit, îți programezi întâlniri la intervale foarte apropiate și nu-ți acorzi suficient timp pentru a termina în tihnă sarcinile, pentru că presiunea te umple de adrenalină. Sau creezi mini-crize, pentru că ți se poticnește computerul sau nu-ți mai merge capsatorul. 

2. Nevoia de a controla totul

”Trebuie să scriu, să produc și să mă ocup de propria viață. Chiar n-am timp de clientul ăsta nou, dar știu că, dacă l-aș încredința altcuiva, n-ar fi gestionat cum trebuie. Trebuie să muncesc și noaptea ca să-i gândesc și să-i scriu noua campanie, dar știu că merită. Pe termen lung, înseamnă un client câștigat și păstrat. Mai degrabă fac eu asta decât să-mi irosesc timpul cu o tonă de idei proaste de la alții”. 

Agenția de publicitate a Silviei este construită exclusiv pe capacitatea ei de muncă. Ca angajatoare dependentă de muncă, are probleme în a delega sarcini. Nevoia ei de a controla are la bază multă nesiguranță: se simte inconfortabil în situații neprevăzute. Munca de una singură îi conferă siguranță. Proiectele vin cu etape de început, de mijloc și de final. Atunci când poate controla toate aceste etape, simte că deține controlul asupra întregii sale vieți.  

Când ești încătușat de munca de la birou, ți se pare că delegarea sarcinilor sau solicitarea ajutorului ar fi percepute drept dovezi de slăbiciune și incompetență. Iar atunci când ceva nu mai e-n mâinile tale, simți că ai pierdut controlul. Așa că n-o să ceri și nici n-o să accepți ajutorul. Ai tendința să planifici și să organizezi totul în cel mai mic amănunt, astfel încât ceea ce te înconjoară să fie predictibil, consistent și controlabil, ceea ce inhibă spontaneitatea și flexibilitatea.

3. Perfecționismul 

”Mă simt un supra-om. Nu pot savura victoria finalizării unui proiect fără să pun bazele următorului. Teama că o să eșuez sau că lucrurile îmi vor scăpa de sub control mă face să fiu tot timpul în gardă, să-mi stabilesc câte un țel sau să iau asupra mea o cantitate enormă de lucru.”

Liana se judecă pe ea și pe cei din jur după niște standarde inumane. În viziunea ei, nu e loc pentru greșeli. Oricine nu se încadrează în standardele ei este catalogat drept ”leneș” și ”nepriceput”. Chiar și acasă, Liana este un judecător aspru: ”Casa asta nu e niciodată suficient de curată. Cine a lăsat resturi de mâncare pe farfurie? Ai uitat să te ștergi pe picioare, când ai intrat. De câte ori să-ți spun ca să înțelegi? De o mie de ori? Închide ușa de la garaj când intri-n casă!”. 

Probabilitatea ca, atunci când ești dependent de muncă și perfecționist, să fii și dificil de suportat acasă și la birou este foarte mare, evident! Și, practic, îți îngustezi viața doar la acele lucruri la care excelezi. Te judeci pe tine și pe cei din jur fără menajamente. Mantrele tale sunt: ”Dacă vrei să iasă bine, fă-o tu însuți!” și ”Dacă o fac eu, știu că e făcută cum trebuie”. Din cauza acestor standarde inumane, eșecul și furia față de ceilalți, pentru că nu se pot ridica la înălțimea cerințelor tale, sunt tovarășii tăi de încredere.

4. Teama de intimitate și relațiile dificile 

”La repetiții mi-l imaginam pe tata, privindu-mă zâmbitor din primul rând. Părea așa de mândru de mine. Prezența lui mă motiva să-mi știu rolul la perfecție. Dar când venea momentul pentru spectacolul adevărat, întotdeauna în viața lui apărea ceva urgent, care nu putea fi amânat, cum ar fi o delegație sau o ședință super importantă. Îmi promitea că o să dea fuga de la aeroport să prindă măcar actul al doilea. Asta deși, în prima parte, eram mereu distras de zgomotul ușilor care se deschideau și de sunetul pașilor prin sală. Mă uitam în public și-i căutam chipul. Dar, ca de obicei, întâlnirea lui se prelungise și ratase din nou serbarea mea”. 

Dacă te recunoști în descrierea tatălui Alexandrei, probabil că și tu ai ratat multe serbări. Cu siguranță uiți, ignori sau minimalizezi importanța sărbătorilor și a ritualurilor de familie. Un membru al familiei trebuie să-ți reamintească mereu despre zilele de naștere, reuniunile, vacanțele și aniversările pe care nu trebuie să le ratezi. Și, chiar dacă reușești să ajungi la un eveniment, ai reale probleme de concentrare, pentru că mintea ta este în altă parte: mai precis la problemele de la birou. Legat prin fire nevăzute de serviciu, nu mai ai timp și spațiu mental pentru ceilalți.   


Povești care vă inspiră, care vă vor emoționa și care, în același timp, vă vor ajuta să rămâneți sănătoși emoțional și fizic.

→ Săptămânal la tine în inbox.


5. Maratoane de muncă

Îmi impun mereu termene-limită. Prețul pe care trebuie să-l plătesc pentru procrastinare pur și simplu nu merită. O iau razna. Mă panichez. Nu pot să dorm. Am o anxietate îngrozitoare până când finalizez un proiect. Intru într-o stare dubioasă, în care fumez țigară de la țigară, nu mănânc, nu vorbesc cu nimeni și evit să dorm. Când termin, e ca și cum aș ieși din grotă. Arăt și mă simt de-a dreptul dezgustător. Dar nimic nu mai pare să conteze atunci când știu că am terminat proiectul.” 

Probabil că și tu ai stat peste program ca să termini un proiect la timp. Dar atunci când ești dependent de muncă, îți impui niște termene-limită nerealiste, încât ajungi să muncești non-stop decât să le împarți în niște sarcini mai mici pe care să le îndeplinești în intervale rezonabile de timp. În cazuri extreme, ajungi să te comporți precum alcoolicii care-și ascunde sticlele de băutură peste tot pe unde se duc. Pentru că, atunci când pleci în vacanță, și tu ai în valiză sau ai pitit sub scaunele de la mașină laptopul. Chiar și la evenimentele dedicate exclusiv relaxării, deși îți promiți că nu o să lucrezi, mai tragi cu ochiul la telefon și mai răspunzi la câte un mail.   

6. Agitația și neputința de a te relaxa

Întotdeauna îmi răsună-n cap vocea asta enervantă, care-mi spune că n-am dreptul să mă relaxez sau să mă destind. Vocea asta-mi spune: ”Uite, distracția este o pierdere de timp! Ce mai aștepți?! Du-te și fă ceva productiv, nu mai sta ca un pierde-vară!”.

Acest simptom poate apărea atunci când te simți vinovat și inutil sau când simți că nu faci ceva care să producă efecte imediate. Dacă faci mișcare, faci curat sau orice altă activitate care are legătură cu serviciul, ești în regulă. Dar dacă stai de vorbă cu prietenii, te simți agitat și iritabil. Percepi activitățile de relaxare ca pe niște activități frivole, așa că-ți transformi hobby-urile și pasiunile în activități aducătoare de profit. 

7. Transele de muncă și condusul cu gândul la serviciu

Transele de muncă sunt comparabile cu stările de beție ale alcoolicilor. În timpul unei astfel de transe, ai pierderi de memorie dacă ești implicat într-o conversație mai lungă, pentru că ești preocupat de muncă. Pur și simplu reduci volumul pentru ”aici” și ”acum”. Dacă șofezi în timp ce mintea ta e la problemele de la serviciu, poți ajunge să nici nu mai vezi semnele de circulație sau să ajungi în cu totul altă destinație decât ți-ai propus. Concentrându-te pe prezentarea de a doua zi, nu mai ești atent la drum. 

Melania descrie o astfel de experiență: ”Era ziua prietenului meu și mi-am petrecut cea mai mare parte a zilei cu el. Plănuiserăm să cinăm împreună, ba chiar el voia să gătească ceva special. Dar chiar înainte de ora cinei, am devenit așa de anxioasă că a trebuit să plec de la el de acasă. Nu făcusem nimic pentru serviciu în ziua aia, așa că i-am zis că trebuie să dau o fugă până acasă să mă schimb. Dar, de îndată ce am ajuns în mașină, mi-am dat seama că mă îndreptam către birou. Mi-am spus că mă duc doar să scriu câteva paragrafe și mai continui a doua zi. Pur și simplu nu-mi amintesc cum au trecut trei ore. Era trecut de nouă seara când am alergat către mașină cu gândul să mă întorc la prietenul meu acasă. Pe drum, am fost oprită de un echipaj de poliție pentru exces de viteză. Am încercat să le explic situația, dar fără sorți de izbândă. Când, în sfârșit am ajuns la el acasă, iubitul meu mâncase deja. Singur de ziua lui. M-am simțit îngrozitor. Și, mai rău de atât, nici măcar nu-mi dau seama de ce am făcut asta. 

8. Nerăbdare și iritabilitate

Întrucât timpul este cea mai prețioasă resursă a ta atunci când ești dependent de muncă, urăști să aștepți. O să faci tot posibilul să eviți cozile, să nu stai la coadă la casă la supermarket sau la cinema, să nu aștepți la restaurant până când se eliberează o masă. Ești ușor de identificat în sala de așteptare de la dentist, pentru că ești singurul care se uită ca hipnotizat în telefon, e cu laptopul deschis și notează ceva într-un carnețel. 

Pe termen lung, starea de iritare și nerăbdarea pot rezulta în impulsivitate și adoptarea prematură a unor decizii. Începi proiecte înainte de a colecta toate datele. Faci greșeli care ar putea fi evitate, pentru că nu mai ai răbdare să treci prin etapele (obligatorii) de documentare și explorare. 

9. Sentimentul de inadecvare

”Munca reprezenta plasa mea de siguranță, promițându-mi să-mi umple orele și dându-mi un scop și un sens în viață. Dar de îndată ce terminam un proiect, se întorceau în viața mea sentimentul de goliciune, neliniștea și depresia. Singurul moment în care mă simțeam bine în legătură cu mine însămi era atunci când puteam produce lucruri care să-mi demonstreze în permanență că sunt în regulă”.

Nataliei i se îmbunătățește temporar starea de spirit atunci când termină un proiect. Între două proiecte finalizate, se simte lipsită de sens și pierdută. Este dominată de sentimentul de inadecvare până în momentul în care se cufundă într-un proiect nou. Munca este singurul lucru care îi aducea dragostea și atenția părinților ei, atunci când era copil. Încă mai crede că are ceva de dovedit ca să poată fi acceptată de ceilalți. 

Dacă ești dependent de muncă, cauți validare prin performanță și realizări. Sentimentul tău de inadecvare și lipsa stimei de sine te fac să crezi că doar rezultatele concrete îți conferă sentimentul că valorezi ceva pentru cei din jur. 

10. Neglijarea propriei persoane

Grija față de propria persoană este la fundul sacului cu priorități pentru o persoană dependentă de muncă. Munca ta reprezintă totul pentru tine. Nu acorzi importanță sănătății tale și stării tale fizice, care au luat-o probabil demult la vale. Nutriția, odihna și mișcarea sunt noțiuni abstracte pentru tine. Atunci când la asta se adaugă și mecanismele tale de coping (precum fumatul în exces, consumul de cofeină și mâncatul compulsiv), trebuie să știi că-ți pui sănătatea în pericol. 

Citește și:

Burnout – drumul de la criză la starea de echilibru

9 minciuni despre viață care conduc la burnout

Author(s)

  • Bryan Robinson

    Doctor în științe, psihoterapeut și autor

    Bryan Robinson este doctor în științe și profesor emerit la University of North Carolina din Charlotte. Lucrează și ca psihoterapeut, iar cărțile pe care le semnează au fost traduse în 15 limbi. Colaborează cu Forbes.com, Psychology Today și Thrive Global. A fost invitat în emisiuni TV precum 20/20, Good Morning America, The CBS Early Show, ABC's World News Tonight, NBC Nightly News.